Cea mai bună afacere

Capitolul 6

Melissa Roosevelt

     Nervii mei întinși la maxim privesc cum Lorenzo îi dă jos bagajul din mașină Sabrinei. Omul ăsta chiar are de gând să mi-o aducă pe cap! Aveam speranța că din privirea mea să-și dea seama că logodnica sa e vinovată pentru tot ce se întâmplă.
   Însă el e mai prost decât credeam, aduce criminalul fix lângă victimă și nu observă nimic. Ieri încercasem să îi zic că Sabrina nu este tocmai așa bună la suflet. Ba chiar nu a ezitat nicio clipă să vorbească aiurea când el ieșise din salon.

,, — Credeai că am să te las să-i zici tot?

— Am să-i zic, spun nervoasă, nu pot să cred că poți juca un așa teatru! Copilul ăsta nu ți-a făcut nimic!

— Doar îmi fură ce am eu mai de preț, spune și privirea îi devine din nou de psihopată. Nu înțeleg de ce am vrut un copil, dacă știam că fură tot ce înseamnă "Lorenzo", nu acceptam.

— Nu-l vreau pe el, vreau doar să nasc în siguranță și să fiu fericită cu copilul meu și poate cu un viitor soț, dar care nu este al tău!

— Minți, spune și mă prinde de mână, strângându-mă. Cine nu l-ar vrea pe el? Cine ești tu să nu-l vrei?

— O femeie ce nu are nevoie să recurgă la violență pentru a păstra bărbatul iubit lângă ea.

— Te urăsc!"

   Ușile se deschid pentru cei doi și oftez plictisită, Emma îmi face semn să tac, iar Angelo dă ochii peste cap.
   Mă așteptam ca Emma să țină cu mine, dar singurul ce-mi este alături, este prietenul meu drag. Cred că și bebele, văd că mi se face rău doar când o privesc.
   Lorenzo mă privește zâmbind și îmi pun mâinile în sân, întorcându-mă cu spatele la toți. Parcă era vorba să vină doar vinerea!
   Îi las să vorbească în ce cameră o să stea pupăza și plec în bucătărie. Din cauza hormonilor am devenit și un pic geloasă, dar doar din cauza lor.
   Nu-mi place să-i văd împreună, mai ales când își pune unghiile alea roșii pe brațul lui. Un braț mare și antrenat la sala, împreună cu tot corpul lui.
   Mușc din pară visând cu ochii deschiși la corpul lui Lorenzo, observând cu colțul ochiului pe cineva în bucătărie.

— Ai promis că o să te porți frumos, zice brunetul și nu-s curioasă ce mai are de obiectat la adresa mea.

— I-am dat în cap cu ceva? întreb plictisită, acesta pufnind.

— Termină, Sabrina este logodnica mea și trebuie să o suporți! Fie că vrei, fie că nu! trântește paharul pe masă și o amețeală mă trece prin tot corpul.

— Melissa, ești bine? întreabă Angelo și dau din cap negativ. Vino aici! mă ia în brațe și părăsim bucătăria.

Lorenzo Palama

     În timp ce am hotărât ca fosta camera de la parter a Melissei i-o dăm Sabrinei, gândul meu a zburat doar la șatenă.
   Am fost nesimțit acum câteva minute, normal că nu o poate suporta pe brunetă. Se simte vinovată că i-a furat copilul, deși nu a făcut-o.
   Întorc capul spre ușa bucătăriei și vreau să mă duc să-mi cer iertare, dar din ea ies cei doi. Melissa fiind în brațele lui Angelo, amândoi plecând spre camera de la etaj.
   O venă începe să-mi pulseze la gât, nu vreau să fie atinsă de vreun bărbat. Indiferent că e Angelo ăla sau nu, ea este a mea. Îmi scurt capul și încerc să înlătur gândurile astea nepotrivite.
   Sabrina este a mea, ea este logodnica mea, viitoarea mea soție. Mama vitregă a copilului meu și stăpâna casei. Îi dau un sărut scurt pe buze și înghit în sec când dau de privirea Melissei.
   După o oră de despachetat decid să ies în grădină. Femeia asta și-a adus tot dulapul de haine, cred că pe drum și-a mai cumpărat câteva.
   Lacul din fundul grădinii sclipește exact ca un diamant uriaș, în timp ce mă apropii încep să mă dezbrac. Las doar boxerii pe mine și abia aștept să mă scald în apa rece și numai bună pentru vremea asta.
   Las hainele pe margine și înainte de a mă arunca îmi pocnesc spatele, dau să intru și rămân stână de piatră când o văd.
   Șatena mea, într-un costum dintr-o singură piesă, de culoarea albastru. Burta ieșea în evidență și picioarele lungi de gimnastă se jucau neastâmpărate cu apa.
   Părul și l-a prins într-un coc dezordonat, semn că nu a mai avut răbdare. Chipul cu câțiva pistrui mă face să zâmbesc și mă apropii ușor, dorind să nu o deranjez.

— Îmi cer scuze, îi zic și mă așez lângă ea.

— Ok, spune scurt și îmi dau ochii peste cap.

— Melissa, încearcă să nu mai fii copilăroasă.

— Sunt copilăroasă pentru că am un copil în mine! zice și încep să râd când îi aud scuza.

   Îi dau o șuviță după ureche și o analizez de aproape. Are cele mai frumoase trăsături pe care le-am văzut vreodată la cineva. Mai ales ochii albaștrii ce dau într-un mov închis.
   Mă privește și ea, mă scanează de la călcâi până la ultimul fir de păr și simt cum tot corpul meu se trezește.
   Când sunt lângă ea înfloresc, Melissa mă face să simt ceva ce nu am mai simțit vreodată. Nu știu cum se numește, cred că am un drag aparte pentru ea.
   Își pune mâna pe pieptul meu și o plimbă încet, de parcă ar vrea să descopere ceva. Atingerea sa mă face tresar și aș vrea să plec, dar nu pot.
   Îmi pun mâna pe talia ei, o trag mai aproape și îi las un pupic pe obraz. Aceasta își pune cealaltă mână pe obraz, mângâindu-l.

— Oprește-te, șoptesc la urechea fetei, însă în adâncul meu nu voiam să se oprească.

— Vrei? privesc pentru o secundă ochii ăia frumoși și nu pot să mă abțin, corpul deja reacționează singur.

— Melissa... vocea mi se oprește în gât, cobor mâna spre coapsele dezgolite și o duc spre zona cea mai fierbinte a șatenei.

   Încep să masez cu mișcări fine și-mi zâmbesc când văd că îi place. Își lasă capul pe spate și decid să o întind pe iarba verde și cu un miros atrăgător.
   O sărut pe gât și un geamăt îi scapă printre buzele bine conturate. Mă opresc din a o atinge, dar în continuare o sărut. Mă uit spre buze a mia oară și abia aștept să le gust, să văd dacă sunt atât de apetisante precum arată.

— Melissa ți-am adus prosopul... Emma ne privește uimită și mă ridic imediat, dar aceasta fuge.

— Mă duc eu, zice șatena și se ridică agitată, îmbrăcând halatul alb.

— Pleci? o întreb și o prind de mâna, ne privim fără a zice cineva ceva și îi dau drumul.

   Am făcut ceva greșit, ceva extrem de greșit, nu există nimic mai greșit decât să fii infidel. Pentru prima dată în viață am înșelat-o pe Sabrina!
   Asta nu se va mai întâmpla, trebuie să păstrez distanța față de Melissa. Sunt aici doar pentru a-i fi bine ei și copilului, nu pentru a o face să se simtă bine.
   Mă îmbrac rapid și fug spre conac, zâmbind când o văd pe brunetă în tocul ușii de la spatele casei. Cred că Emma încă nu i-a spus nimic, altfel sigur nu m-ar privi așa.

— Ai fost cu Melissa? Am văzut-o venind din aceeași direcție.

— Era cu Emma, pe ea nu ai văzut-o?

— Ba da, cred că s-au certat, mămica fugea după asistentă.

— Treaba lor, vino, o sărut apăsat și încerc să nu-mi imaginez că sărut pe altcineva.

— Mi-am uitat telefonul, strigă șatena și se blochează când ne vede. Angelo, te duci tu te rog, am nevoie să mă întind. Spune cu o voce stinsă și mă simt vinovat. De ce mă simt așa?

   Când a devenit viața mea atât de complicată? Sunt gelos pe Melissa deși singura pe care ar trebui să fiu gelos este Sabrina. Însă pe logodnica mea aproape că o mai suport pe lângă mine!
   Simt că vremea începe să se schimbe, urmează tunete, fulgere, poate și o tornadă. Am nevoie de un sfat și cred că știu de unde să-l iau. Mă îmbrac repede într-un costum și cobor scările în fugă.

— Pleci în oraș? mă întorc spre șatena ce mă privește rece și dau afirmativ din cap.

— Merg și eu, am poftă de struguri și aici n-am, spune, intrând în mașină și așezându-se pe bancheta din spate.

— Super, zic și mă gândesc doar la discuția pe care trebuie să o purtăm în legătură cu acțiunile interzise pe care le-am făcut.