Destinul unei flori de iarnă

soacra falsă

Zaira simțea că tensiunea dintre ea și mama lui Alex devenea din ce în ce mai greu de suportat. Deși își dorea să găsească o cale de a ajunge la un compromis și să lămurească toate nelămuririle, simțea că orice efort era în zadar. De fiecare dată când mergea împreună cu Alex la părinții lui, mama acestuia se purta impecabil, afișând un zâmbet cald și vorbind cu blândețe, ca și cum totul era perfect. Cu toate acestea, Zaira simțea acea falsitate. Era prea familiară cu această dualitate de personalitate, fiindcă trecuse prin ceva similar cu fostul ei soț.

În ciuda gesturilor amabile, privirile reci ale mamei lui Alex trădau adevărata ei intenție. De fiecare dată când Zaira nu era prezentă, mama lui încerca să-l convingă pe Alex că relația lor nu avea viitor și că Zaira, având deja un copil, nu era potrivită pentru el. Îi spunea că Zaira nu va putea niciodată să-i ofere o familie completă și că Maya va fi mereu o piedică.

Alex, prins între cele două femei importante din viața lui, începea să se clatine. Deși la început își susținuse iubita și își dorise să fie un tată pentru Maya, influența mamei sale devenea tot mai puternică. Îi băgase în cap că Zaira are o influență negativă asupra lui și că relația lor era destinată să eșueze. Într-un mod subtil și manipulativ, mama lui Alex îl făcea să creadă că toate grijile și îndoielile sale proveneau de la Zaira, nu de la manipulările ei.

După o altă vizită tensionată la părinții lui Alex, în care mama lui s-a purtat din nou perfect în fața lor, dar pe ascuns îi făcuse ochi dulci lui Alex, Zaira simți că nu mai poate. În mașină, pe drumul spre casă, tensiunea dintre ei era palpabilă.

„Alex, nu mai pot să continui așa”, spuse Zaira, rupând tăcerea apăsătoare. „Știu că mama ta nu mă acceptă, oricât ar încerca să ascundă asta. Îți dau seama ce se întâmplă, nu-i așa? Ea nu ne vrea împreună.”

Alex strânse mâinile pe volan și oftă, încercând să-și mențină calmul. „Zaira, nu este adevărat. Mama mea vrea doar binele pentru mine. De ce ești atât de neîncrezătoare?”

Zaira se uită la el cu durere în ochi. „Nu înțelegi? Mama ta încearcă să ne despartă. Vorbește frumos când sunt acolo, dar apoi te întoarce împotriva mea. Am mai trecut prin asta și nu vreau să o iau de la capăt.”

„Nu cred asta”, răspunse Alex defensiv. „Mama mea nu ar face așa ceva. Vrea doar ce e mai bine pentru mine. Poate... poate tu exagerezi situația.”

Cuvintele lui au lovit-o pe Zaira ca un pumn în stomac. Simțea că Alex începea să creadă tot mai mult ce îi spunea mama lui. Și, în adâncul sufletului, teama de a-l pierde se transforma în realitate.

„Exagerez?” întrebă Zaira cu vocea tremurând. „Chiar crezi asta? După tot ce am trecut împreună? Am fost deschisă cu tine, ți-am spus despre trecutul meu, iar acum îmi spui că exagerez? Că sunt eu problema?”

Alex nu răspunse imediat, dar tăcerea lui spunea mai multe decât orice ar fi putut spune. În acel moment, Zaira înțelese că mama lui reușise să îl manipuleze, exact cum o făcuse fosta soacră. Durerea din inima ei creștea, dar nu era pregătită să renunțe. Îl iubea pe Alex și simțea că, dacă luptă suficient de mult, l-ar putea salva de sub influența toxică a mamei lui.

„Nu vreau să ne certăm, Zaira,” spuse Alex într-un final. „Dar trebuie să înțelegi că mama mea e importantă pentru mine. Nu pot să aleg între voi.”

Zaira simți că lacrimile îi umplu ochii, dar le înghiți cu greu. Știa că dacă Alex nu lua atitudine curând, totul s-ar destrăma. Îi era teamă că istoria se va repeta și că, din nou, o mamă geloasă și manipulativă îi va distruge fericirea.

„Nu vreau să-ți cer să alegi, Alex”, spuse ea cu vocea tremurândă. „Dar vreau să alegi ce e corect. Vreau să vezi adevărul.”

Întorcându-se spre fereastră, Zaira simți cum o neliniște profundă îi cuprinde sufletul. Dacă Alex nu era dispus să vadă adevărul, atunci relația lor ar putea fi condamnată, iar lupta pe care o ducea de atât de mult timp ar putea să fie în zadar.