Destinul unei flori de iarnă

tăișul amenințărilor

Capitolul Nou: Tăișul Amenințărilor

Zaira simțea cum tensiunea în jurul ei creștea cu fiecare zi ce trecea. Elian, fostul ei soț, părea să nu mai aibă limite. Cândva bărbatul care îi promisese fericire, acum era cel care o trăgea înapoi într-un vârtej de amenințări, jigniri și control. Viața ei alături de Maya, fiica lor, devenise un câmp de bătălie, în care singura ei dorință era să găsească liniștea și libertatea.

Totul începuse subtil, cu mesaje scurte, aparent inofensive, pe care Elian i le trimitea. „Nu crezi că ar trebui să vorbim despre Maya?”, spunea unul dintre ele. Însă, pe măsură ce Zaira încerca să stabilească limite clare, tonul lui devenea din ce în ce mai amenințător. „Dacă nu mă lași să o văd pe Maya când vreau, o să regreți.” Aceste cuvinte o făceau să tremure, dar se agăța de dorința de a-și proteja fiica.

În fiecare zi, Elian găsea o altă modalitate de a o teroriza. Îi lăsa mesaje vocale pline de venin, îi reproșa că nu e o mamă bună, că viața lor de familie s-a destrămat din cauza ei. „Nu vei găsi fericirea, Zaira. Nu fără mine”, răsunau cuvintele lui în mintea ei chiar și în momentele de liniște aparentă.

Dar Zaira nu era singură. Maya, micuța lor de doar cinci ani, era acolo, lumina din viața ei. Zaira își promitea în fiecare dimineață că, indiferent cât de greu ar deveni, va lupta pentru fericirea lor. Însă chiar și așa, fiecare pas devenea tot mai greu. Elian nu doar că încerca să o controleze pe ea, ci și relația ei cu Maya.

Într-o seară, după o altă rundă de mesaje pline de ură din partea lui Elian, Zaira s-a prăbușit pe canapea, cu lacrimi în ochi. „De ce? De ce nu mă lasă în pace?”, șoptea ea în întuneric. Maya dormea în camera ei, neatinsă de furtuna care se dezlănțuia în jurul lor.

Zaira știa că nu putea continua așa. Elian îi umbra fiecare pas, îi transforma fiecare zâmbet într-un coșmar.