Destinul unei flori de iarnă

Întâlnirerea Neașteptată

Capitolul Nou: Întâlnirea Neașteptată

Anii de liniște și stabilitate îi oferiseră Zairei încrederea de care avea nevoie pentru a redescoperi bucuria vieții. Într-o zi obișnuită, după ce Maya a plecat la școală, Zaira s-a așezat la laptop, gândindu-se să-și petreacă puțin timp pe rețelele de socializare, o activitate pe care o făcea rar. Între poze cu prieteni, articole interesante și noutăți din oraș, un mesaj neașteptat a apărut pe ecran.

Un bărbat pe nume Alex o abordase. Era politicos și dezinvolt, întrebându-o lucruri simple despre ziua ei. Deși Zaira nu se considera o persoană care să intre în astfel de conversații online, simțea că e momentul să lase puțin garda jos. După tot ce trecuse, poate că merita să se conecteze cu cineva nou.

Conversația dintre ei a început natural, trecând de la schimburi rapide de mesaje la discuții profunde. Alex părea sincer și cald, iar Zaira descoperea că râde din ce în ce mai des în timpul discuțiilor lor. El era dintr-un alt oraș, nu foarte departe, dar suficient cât să nu aibă o conexiune directă cu trecutul ei. Asta o făcea să se simtă în siguranță.

După câteva săptămâni de mesaje și apeluri telefonice, Alex i-a sugerat o întâlnire. „Ce zici, Zaira, dacă ne vedem la o cafea? Cred că ar fi frumos să ne cunoaștem și în persoană.” Zaira simțea un amestec de emoție și ezitare. Nu mai ieșise la întâlniri de ani de zile, și, deși viața ei se stabilizase, ideea de a deschide din nou ușa spre cineva nou îi provoca neliniște.

Cu toate acestea, Alex o făcuse să se simtă confortabil, iar timpul petrecut vorbind cu el îi adusese o bucurie pe care nu o mai experimentase de mult. Maya era totul pentru ea, dar Zaira începea să realizeze că își dorea să-și împartă viața cu cineva, să aibă un partener care să o sprijine.

„Bine,” i-a răspuns ea într-o seară, în timp ce Maya dormea. „Hai să ne întâlnim. Îmi place să vorbesc cu tine și cred că ar fi frumos să ne vedem față în față.”

Alex a propus să se întâlnească într-o cafenea liniștită din orașul lui, un loc neutru, unde amândoi se puteau simți confortabil. Zaira a acceptat, cu inima bătându-i mai tare decât s-ar fi așteptat. Își dorea ca această întâlnire să fie începutul a ceva frumos, dar, în același timp, o parte din ea încă era precaută.

Când ziua întâlnirii a sosit, Zaira a ales o rochie simplă, dar elegantă, și și-a privit reflexia în oglindă, încercând să-și tempereze emoțiile. Maya era la prietena ei, așa că Zaira avea ziua liberă. A pornit la drum cu mașina, inima bătându-i cu o combinație de entuziasm și nervozitate.

Când a ajuns la cafenea, l-a văzut pe Alex așteptând la o masă de lângă fereastră. Era chiar mai plăcut în persoană decât în pozele pe care le văzuse. Zâmbea larg când a văzut-o intrând, iar Zaira a simțit că o mare parte din temerile ei se risipesc.

„Zaira, mă bucur atât de mult că ai venit,” a spus el, ridicându-se să o întâmpine.

„Și eu sunt bucuroasă,” i-a răspuns ea, simțind că această întâlnire ar putea fi începutul unei noi etape în viața ei. O etapă în care fericirea și iubirea erau din nou posibile, de această dată fără umbrele trecutului.