Lonely Wolf

2.Sufletul pereche

Capitolul II:Sufletul pereche

Rămăsesem uimită.Conducătorii practic mă mutau cu forța la ei acasă.Dar o făceau într-un mod... grijuliu.

Toată ziua am stat cu Maya și Sara în noua mea cameră ca s-o amenajăm.Lucrurile mele,de fapt unele lucruri,se potriveau de minune în ditamai camera.În plus,Luna mi-a mai cumpărat o plasmă tot de 4K,un laptop și un dulap automat,care își deschide și închide ușile în momentul în care te simte aproape sau departe.E super...parcă trăiesc într-un vis.

Pe la 12 noaptea,Sara și Maya se hotărâseră să plece acasă.Așa că am rămas singură.

Mă pusesem în pat,dar nu puteam să adorm.Stăteam în pat, în profunzimea întunericului și mă cufundam în gânduri.În gânduri pe care nici eu nu le prea înțelegeam.

Cineva îmi bătuse în geam.Ceea ce era cam greu pentru că eram la etaj.Bătuse de mai multe ori,așa că am ieșit pe hol și am început să fug.Individul intrase în cameră și mă urmase pe hol.Aproape mă prinse,dar am fost rapidă și intrasem în cera lui Ray.Trântisem ușa în urma mea și mă aruncasem în pat lângă Ray.

-E...e...ci...cineva pe hol.A intrat în camera mea și m-a atacat. Arătam înnebunită cu degetul către ușă.

Ray sări ca ars din pat și ieși din cameră cu o bâtă în mână. Mușchii lui se contractară la fiecare pas.Deschise ușa și începuse sa cerceteze holul.Nu era nimeni.Eu stăteam în pat,treburând din toate încheieturile.

Ray aruncase bâta lângă pat și închise ușa.

-Deci...ce s-a întâmplat acolo?

-Pai...începusem eu,încercând să-mi potolesc suspinele.După ce mi-au plecat prietenele,nu am putut să dorm.După câteva minute,cineva mi-a bătut în geam,din ce-n ce mai tare.Am fugit pe hol,iar,chiar înainte să mă prindă,am intrat în camera ta.

-Ești sigură că ai auzit pe cineva?Sigur nu a fost un vis?

-Îți jur!A fost aici.am spus eu, începând să plâng.Ray mă luase în brațe și mă sărută pe frunte. Îmi șoptea la ureche că totul va fi bine.

-Ok.Te cred.spuse în șoaptă.Azi dormi cu mine,bine?

Am dat din cap aprobator.

Raymond mă întinse pe pat și puse o pătură peste bine.Se postă în spatele meu și mă luase în brațe.

Noaptea trecuse repede.Când m-am trezit,Ray nu era lângă mine. Mă ridicasem încet.Pe când mă îndreptasem spre ușă,cineva o deschise.Am sărit ca un fulger în pat și am început să țip.Am țipat în zadar,căci s-au dovedit a fi Maya și Sara.

-Hey!Hey!Gata!țipa Sara.Ce s-a întâmplat?De ce ești aici?

-Ieri seară,cineva m-a atacat. Ray m-a ajutat.

-Ok.Asta am înțeles.Dar,ce cauți aici?

Am stat un pic pe gânduri.

-Am un nou teritoriu.M-am mutat în casă cu Ray.

Au rămas mute de uimire.Nici nu mai știau ce să spună.

-Ei bine,veniți la școală?am întrebat eu,spărgând gheața care parcă mă despărțea de ele.Doar nu vreți să întârziați în ultima săptămână.

Ne-am ridicat și am coborât în bucătărie.I-am salutat pe conducători și am mers la mașină.Ray condusese cu grijă, uitându-se din când în când la mine pentru a se asigura că sunt bine.Acest lucru mă făcea să înțeleg că eu contez pentru cineva,că nu sunt singură pe lume.Asta mă liniștea.