Capitolul XI:Ce ai făcut?!?
-Sora ta?spune Ray vizibil șocat.
-Mhm...îi răspund tristă. Ce cauţi aici?o întreb pe Steffeny.
-Îmi e dor de sora mea! Nu se vede?îmi răspunde zâmbitoare.
-Minţi! Nu îţi pasă de mine! Nici înainte ca părinţii să fie răpiţi nu ţi-a păsat de mine!urlu nervoasă.
Și așa e. Niciodată nu s-a interesat de viaţa mea. Ea era cea populară iar eu umbra ei. Iar când părinţii ne-au "murit",ea m-a abandonat.
-Hai Calla,nu fii așa...spune dar o întrerup.
-Să nu fiu așa? M-ai abandonat când aveam cea mai mare nevoie! Ce? Ai rămas fără băieţi cu care să ţi-o tragi și ai venit aici?spun și fac un pas în faţă dar Ray mă prinde de braţ și mă trage în braţele lui.
-Calmă...îmi șoptește la ureche.
Mai întâi nu pricep de ce mi-a zis asta,dar apoi îmi cobor privirea și observ că mi-au ieșit ghearele.
-Oh,dar ce bine că iubiţelul e aici,altfel aș fi mutilată.spune în batjocură cu o voce piţigăiată.
Îmi pierd răbdarea și încerc să sar pe ea dar Ray mă imobilizează.
-Ieși afară!urlu nervoasă.
-Sau nu! Voi dormi cu tata! Noapte bună!spune veselă și urcă la etaj.
Mă apropii de canapea și mă așez. Pierd controlul și lovesc cu putere masa din sticlă spărgând-o. Cioburile cad pe podea scoțând un sunet cristalin. Ray iasă pentru moment,dar se întoarce rapid cu trusa de prim ajutor.
O deschide și o așează pe canapea. Îi întind mâna iar el o prinde cu grijă. Scoate cioburile și dezinfectează rana apoi o pansează. Închide trusa și o duce la locul ei.
-Ce s-a întamplat?mă întreabă întorcându-se și așezându-se lângă mine.
-Ei niciodată nu i-a păsat de mine. Până în clasa a 9-a,nimeni nu a știut că sunt sora ei. A avut grijă ca nimeni să nu afle. Îi era rușine cu mine.spun tristă amintindu-mi de trecutul meu.
Ray mă i-a în brațe și mă strânge grijuliu.
-Hai sus să dormim. Ești obosită.spune luându-mă în stilul miresei.
-Și cadoul?îl întreb nedumerită.
-Cel mai important cadou din viața mea,ești tu!spune și inima îmi bate cu putere.
Băiatul ăsta mă face atât de fericită! Îl iubesc la nebunie!
Mă uit la el apoi îl strâng în brațe.
Urcăm sus și ne dezbrăcăm până la lenjerie. Ne punem în pat iar Ray trage pătura peste noi. Mă i-a în brațe și mă strânge la pieptul lui fierbinte. Stăm puțin apoi adormim amândoi.
******
Îl simt pe Ray ridicându-se de pe pat. Îmi deschid ușor ochii apoi îi inchid imediat fiind deranjată de lumină.
-Unde pleci?mormăi către Raymond.
-Luke m-a chemat de urgenţă la el. Trebuie să plec.spune ușor trist apoi mă sărută pe frunte.
Mă dezmeticesc rapid și sar din pat.
-Vin și eu!urlu hotărâtă.
-Nu trebuie. Serios! Stai aici și dormi.spune grijuliu.
CITEȘTI
Lonely Wolf
Hombres LoboCalla Morgan-rămâne orfană la vârsta de 15 ani; familia ce o adoptase o părăsește la 16 iar ea fuge din haita Moon și se stabilește într-o pădure. Acum are 17 ani și tot nu știe ce vrea. A învăţat să se descurce pe cont propriu indiferent de situaţi...