Lonely Wolf

4.Vacanță cu surprize

Capitolul IV:Vacanță cu surprize.

Drumul a durat o veșnicie.Mereu i-am pus întrebări Alpha-ului Dylan,spre surprinderea mea,mi-a răspuns la toate.

Se pare că sufletul său pereche a murit într-un accident de mașină și încă nu și la găsit pe următorul.E cam trist ce i s-a întâmplat,dar nu ai ce face.Sper doar ca să nu fiu eu viitorul lui suflet pereche.Am auzit că va primi alt suflet pereche,dar va fi un triunghi amoros,căci va fi el,sufletul lui pereche,și perechea sufletului lui.Dacă eu aș fi perechea lui,voi fi în același timp și perechea lui Ray.E ciudat,dar n-ai ce-i face.

Dylan mă conduse la "noua" mea cameră.Era mai superbă decât mă așteptasem.Credeam că mă va arunca într-o cocioabă,dar nu a fost așa.

-Mâine va fi ceremonia de primire în haită.Să nu întârzii!mă anunță el.

-Nu!urlam eu.Nu putem s-o facem atât de devreme.

-De ce nu?mă întrebă șocat.

-Păi...să vedem dacă suntem suflete pereche.

-Asta nu mai contează acum.Ești Luna mea...și gata!

-Păi da...dar sufletul tău poate apărea de oriunde.Eu zic să ștepăm.

-Cum zici tu!

-Și dacă eu nu sunt perechea ta...mă lași să plec?am întrebat zâmbind fals.

-În niciun caz!țipa el.

-Ok...am spus dezamăgită.

Dar de ce îi cer aprobare lui?Oricum am să evadez.

Trecuseră deja 2 săptămâni și mă bucur că nu sunt perechea lui.

Ieșisem în curte.Neit,unul dintre cei 10 gardieni,nu venise încă.

"Neit,hai să mai așteptăm o săptămână,ca să nu bănuiască nimic.Ok?"îl întrebasem eu prin link.

"Ok...dar să ai grijă,altfel Ray mă omoară."îmi răspunse el.

"Ok.Pa!"

"Pa!"

Închisem link-ul pentru ca Dylan să nu bănuiască nimic.

Mă mai plimb minute bune prin gradina,observând fiecare floare bine crescută.Mă mir cum Alpha-ului Dylan îi plac lucruri atât de frumoase.

Când mă satur de mișcare,încep cu pași mărunți să mă îndrept spre vila lui Dylan.Urc scările până în camera mea.

—Unde te duci,păpușă?mă întrebă el din pragul camerei lui.

—În camera mea!îi răspund obraznic.Unde crezi?

—Păi asta e camera ta.spune arătând cu degetul spre dormitorul lui.Sau mai bine zis, a noastră.

Fac ochii cât cepele la auzul cuvintelor lui.Camera noastră?! În niciun caz!La ce se gândește idiotul ăsta?Ăh...îmi vine să vărs.

—De ce ești surprinsă?Ești a mea!

—N-o să fiu a ta nici dacă mă droghezi!urlasem la el,căzând în genunchi și începând să plâng.

Șiroaie de lacrimi fierbinți îmi străbătuseră obrajii îmbujorați.
Dylan mă luase în brațe și mă strânse la piept.

—Șșt!Nu mai plânge.îmi șoptise la ureche.Sunt aici.