WOLF soul

Prolog

-Mama!
-Ce e, Karina? mă întreabă mama pe un ton grijuliu.
- Pot să mă duc în parc cu Cosmina?
-Doar de distracție? Și doar cu Cosmina?
-Doar de distracție,doar cu Cosmina...mă rog...trebuie să vorbim și de proiectul la Fizică...
-Ce proiect?
-Profa ne-a dat un proiect despre gravitație pentru ultima nota. Profa aia mi-e atât de antipatică încât mă gândeam ca la proiect să îi scap de la înălțime un măr în cap! Și totus nu vreau să iau 3 pe finalul anului.
-Te poți duce...Dar daca se întâmplă ceva mă suni, nu vorbii cu strainii, și nu intră în belele. Ok?
-Ok mama. Nu mai am 7 ani!
-Pe la cât te întorci?
-Pe la 10 seara maximi.
-Bine.
Acestea fiind spuse mi-am luat un top alb larg pe mine, blugii scurți, poseta albă în care aveam telefonul și banii și am plecat.

Mă numesc Karina Dales, sunt o fata înaltă și slabă, cu ochi căprui și păr lung castaniu. Cea mai bună prietenă a mea este Cosmina Sale...o cunosc din clasa a V-a. Ea arăta ca mine, exceptând ochii verzi și părul mai scurt și mai deschis la culoare. Ea are 16 ani, spre deosebire de mine care am 17. Acum doi ani viețile ni s-au schimbat radical.
Flash back:
-Cosmi,putem te rog să mergem în padure?
-Ce s-a întâmplat?întreabă ea cu o fata suspicioasă. Mergi acolo decât când vrei să fii singură sau te simți prost...
-M-am certat cu Damian.
-De ce?
-Imi ascunde ceva, o pot simți. Câteodată e "ocupat" și nu răspunde la telefon cu orele. Câteodată dispare pur și simplu...
-Și ce ați vorbit?
-L-am întrebat ce imi ascunde și a zis ca nu imi poate spune. LA NAIBA!tip eu destul de tare atrăgând atenția câtorva persoane de la cafeneaua în care ne aflam. Suntem un cuplu de 6 luni, trebuie să fim sinceri unul cu celălalt.
Pe Damian îl cunosc de ceva timp. Prietenă mea Ruxandra Melsh m-a prezentat lui. Ne-am apropiat și acum suntem împreună. Ruxandra este și ea o foarte bună prietenă de-a mea. E puțin mai înaltă decât mine, e cu un an mai mică și are părul negru. În rest suntem la fel. Și ca aspect și ca felul cum ne comportăm.
-Bine, hai să mergem!
-Unde?
-În pădure...Măcar acolo nu ne asculta nimeni conversatia!accentuează ea ultima parte facandu-ma să rad, iar pe cei din jur să ne ignore brusc.
Pădurea aceea e foarte aproape de casă mea. Și eu și Cosmina iubim natura așa ca venim aici mereu pentru a ne calma.
-Hai! Decarca-te!zice Cosmina când am ajuns în mijlocul pădurii.
Ea s-a așezat sprijinită de un copac în timp ce eu am început să fug de colo-colo tipand, înjurând și adresând cuvinte foarte neortodoxe la adresa lui Damian.
-Damian Nelson, ești un om mort!
După ce m-am liniștit, m-am alăturat Cosminei care râdea.
-Ce?!? Si tu faci la fel când ai nervi!
-Da,stiu...
-E cineva?întreb eu la auzul unor pași.
-Dap...răspunde persoana,eu recunoscandu-i vocea.
-Damian, ce cauți aici?întreabă Cosmina gata-gata să sară la bătaie.
-Am venit după Karina.
-De când?
-Pai...de destul timp încât să stiu ca ai un vocabular al insultelor foarte dezvoltat.
-De ce? Nici nu vreau să stiu cum ne-ai găsit. Doar de ce?pun eu următoarea întrebare.
-Ai dreptate. Trebuie să îți spun adevărul.
Ne-am petrecut următoarele două ore ascultandu-l pe Damian cum ne explică și chiar demonstrează ca e o combinație între lup și om. A luat mult să ne convingă dar intru-n final ne-am dat seamă ca e serioasă treaba. După care Damian veni cu vestea:
-Karina,mai știi ca acum două zile m-ai sărutat după ce mi-am spart buza?
-Dah...ce e?
-Ai luat contact cu sângele meu.
-Și?
-Te vei transforma în câteva zile.
-Oh God! Cosmina rămase muta privind în gol.
-Damian? întreb eu după un moment de tăcere. Cosmina și cu mine am mâncat din aceeași inghetata la cam un minut după sărut...Asta înseamnă ca...
-Da...Cosmina și tu te vei transforma.
Cosmina și cu mine ne-am mutat privirea pe Damian și am zis în același timp:
-Du-te dracu'!
End of flash back
Și așa a început totul. Marele secret al vieții noastre...Nimeni nu mai știe ce suntem înafară de noi și cei ca noi.