WOLF soul

#27

•°•°•Lupul negru de la media e Damian.•°•°•

Beau cafeaua, și mai iau o bucată de șuncă și ies pe ușa camerei noastre. După ziua de ieri, în care am vizitat mai multe obiective turistice și am făcut cumparaturi, azi trebuie să ne întoarcem acasa.

În fata hotelului este parcata aceeiași limuzină care ne va duce la aeroport.

Înainte să ne urcam în avion, ne luam la revedere de la acest oraș minunat.
Avionul decolează, si, în câteva ore, suntem acasă. Cand am ieșit din aeroport mă așteptăm să văd limuzina, apoi m-am trezit la realitate. Trebuie să găsesc un taxi.

Ajung acasă, unde părinții mei și Smart mă întâmpina de parcă as fi lipsit un an!
Ajunul Crăciunului e maine, iar mama și tata s-au apucat de decorat.

Mă urc în pod, pe scara de metal si iau o cutie uriașă cu decorațiuni și beculete. Cutia e considerabil de mare și grea, dar nu am nici o problemă cu asta. Probabil ca o fata normală, care nu e lup, nu ar putea căra o greutate așa de mare.
Cobor treptele cu grijă, iar când să mă duc la parter, tata apare de nicaieri, încercând să mă sperie. Tresar insesizabil, iar pulsul imi crește, fiind destul de obișnuită cu tentativele lui tata.
-Nu e prea grea cutia aia?
-Neah...
-Sigur?
-DA!mă răstesc ușor și imi dau ochii peste cap. Mulțumesc de ajutor dar nu am nevoie.zâmbesc sincer.

După ce duc cutia jos, mă întorc în pod și ies pe unul din gemulețele super mici de acolo, pe platformă. Platforma asta a facut-o tată pentru a ne acoperi balconul. Imi place să stau aici, la înălțime. E la vreo 6 metri de pamant si e si inclinata, dar nu imi e frica. Am geaca de piele pe mine și bag mâinile în buzunare pentru a evita frigul înțepător. Simt o hârtie mototolită și o scot din buzunar. E numărul de telefon al tipului căruia s-ar putea să îi fi spart nasul.
Scot telefonul din buzunar și formez numărul.
"-Alo?
-Cine e?
-Ahm...față cu pumnul în nas și punga cu dulciuri.
-Aaa... Te-ai decis în sfarsit să mă suni?
-Eh, mă plictiseam.
-Nu ti-am reținut numele.
-Asta pentru ca nu ți l-am zis.
-Aha. Și care e numele tau?
-Karina. Al tău?
-Ryan.
-Hm...imi pare bine de cunoștință.
-Și mie. Unde esti?
-Pe un fel de acoperis.
-Eu sunt afară. Ești tu aia cu jaketa de piele și blugi? Care sta turcește deasupra balconului unei case roz-visinie?
-Da.imi lungesc gâtul uitandu-ma în zare după el.
-Sunt în fata unei case mici, galbene și cu acoperiș roșu. Mai în dreapta ta.
Îl văd.
-Gata. Te-am văzut.îi fac cu mana.
-Eu ar trebui să plec. Merg cu verișoara mea mai mică la restaurant. Pa!
-Pa."
Mă las pe spate, rezemată de peretele casei și îl urmăresc cum intră, apoi iese din casă cu o fata blondă.
Privesc spre linia orizontului, unde soarele apune încetișor. Întru și eu în casă.

Merg la baie, dau hainele jos de pe mine în timp ce apa fierbinte umple cada.
Întru în apă cu spumă și mă relaxez.

•°•°•Va mulțumesc enorm de mult pentru cele peste 300 de vizualizari, 60 voturi și cele 6 comentarii, măcar. Scuzele mele pentru întârziere și pentru greșeli.•°•°•