După ce diriga ne-a zis tot ce trebuia să stim, mă ridic fără să fiu observată și mă asez lângă elevă nouă.
-Hei!încerc să îi atrag atentia.
Se uita la mine confuza, după care zice:
-Buna...Sigur vorbești cu mine?
-Offf... Da, sunt sigură! Karina...și tu ești...
-Serra.
-Încântata de cunoștință. Văd ca ești puțin timidă, dar nu îți face griji. După ce o să ajungi să îi cunoști pe "nebunii" din clasa, o să te integrezi repede.
-Poate ca da...
-Mai mult ca sigur! Un mic sfat: nu te încurca cu James, băiatul de acolo. Nici cu Nikolas, e un om foarte enervant. Și nici cu fetele din prima bancă.
-Altceva despre băieți?imi face ea cu ochiul.
-De ce? Ai pus ochii pe vreunul?
-Hmm...brunetul de acolo, cel de pe scaunul de la perete. Mi se pare atractiv. Are o privire pătrunzătoare, e bine făcut...Cum îl cheamă?
-Damian...spun în timp ce senzații de gelozie și în același timp, de milă, mă cuprind.
-Damian? Ce nume interesant. Cred ca e cel mai draguț băiat din clasa.
-Oh, dragă! Imi pare rau...nu stiu cum să ti-o spun...
-Ce?
-E iubitul meu...fac eu o fata crispată.
-Scuze! Nu intenționez să ti-l fur. Eh, asta e!
-Imi pare sincer rău.
Diriginta anunța ca suntem liberi, așa ca o tulim de la scoala. Îl ajung pe Damian din urma.
-Damian! Noua elevă te place.îi zic eu verde-n față.
-Pe bune?
-Da.
-Știi ca tot pe tine te iubesc.
-Stiu.îi dau un pupic înainte să ies din cutrea școlii.Mă duc acasă, consult orarul si imi fac ghiozdanul pentru a doua zi.
Mă trezește alarmă telefonului. Intru în priză, imi fac un dus, mă îmbrac și mananc, imi iau ghiozdanul și plec.
Recunosc ca am luat-o cam repede pe stradă, deci o să ajung prea devreme.Am ajuns la scoala, și intru în clasă.
Serra era singură venită, și stătea pe scaunul meu.
-Ahm, ce faci?
-Astept să ajungă și ceilalți.
-Nu...ce faci pe scaunul meu?
-Aaa, e scaunul tău? Nu am știut.
Dar nu se mișca din loc.
-Vreau să mă asez.îi arat spre locul pe care sta.
-Dar acum stau eu aici.
-Nu, nu stai!
-Cine spune? Putem sta unde vrem.
-Pai eu vreau să stau acolo.
-Și eu, dar eu am venit prima, deci acum locul e al meu.
-Serra! Acela e locul meu din clasa a opta și așa va rămâne! Da-te de pe scaun!
-Nu!
-Acolo mai stau Cosmina, Ruxandra,și Damian. Noi patru suntem un grup.
-Ahaaa...ti-e frică să nu îți iau locul în grupușorul tău, și să nu ti-l iau pe Damian.
-Destul!imi trântesc ghiozdanul jos, ies din încăpere și îl sun pe Damian.
-Damian, vino repede, cât de repede poți!
Închid, după care mă plasez în față ușii asteptandu-l. Cand apare, îl iau de mâna și îl trag după mine până în clasă.
-Uite!
-Buna Damian.
-Ce cauți acolo?o întreabă Damian.
-M-am așezat intr-o bancă.
-Nu e banca ta!
-Damian, stie. Mă cert cu ea de când am venit. Fa ceva.
Damian se ducă la Serra, o ia pe sus, la fel fac eu cu lucrurile ei, și o punem altundeva.
-Idioților!striga la noi.
Noi ne așezăm și ne vedem de treburile noastre.Fata asta nu e chiar așa de retrasă cum am crezut.
CITEȘTI
WOLF soul
WerewolfKarina și prietenii ei au un secret uriaș. Trăiesc o viață dublă, ei fiind oameni-lupi. Este greu să ai o viață normală când dacă te enervează cineva,poți scăpa de sub control și te poți transforma în lup. Să fii așa are și avantaje: viteză, mirosul...