WOLF soul

#32

Restul nopții a fost grozav. Artificiile au fost minunate, toată lumea s-a distrat.
Acum e 5 dimineața, iar Ruxandra, eu și Damian am rămas singurii care nu dorm. Consulul doarme la mine în cameră, plus alți câțiva invitați, prin alte camere. Restul au plecat.
-Eu mă duc la culcare. Va las singuri, porumbeilor.
-Somn ușor.îi urez Ruxandrei.
-Nu ve-o trageți pe canapea. Și daca totuși o faceți, nu-i treziți și pe restul.mai adaugă, iar eu intru un pământ de rușine.
Pleaca la etaj.
Damian se aseaza pe toata lungimea canapelei, imi face semn să vin și eu, și mă trage peste el.
-De ce?mă întreabă el.
-De ce ce?
-Știi tu...de ce nu am făcut noi doi fu-fu, niho-niho...până acum.se amuza.
Ne bufnește râsul la faza cu "fu-fu, niho-niho". Realizez la ce se referă.
-Pai...nu am vrut până acum...imi e frică de lucruri noi.
-Încă ești virgină?e puțin șocat.
-Da, doar nu vroiai să te înșel. Suntem împreună de ani buni. Ce om!îl lovesc în joaca în umăr.
-Bine...când te simți pregătită... Să imi zici, OK?
Poate era din cauza oboselii sau a cantității de alcool ce imi circul prin sange, dar am răspuns:
-Da, acum. Sunt mai pregătită ca niciodată.

****
Doar nu credeați ca o să descriu și...acțiunea. Nu-s chiar atât de perversă...
În plus, asta nu e carte despre sex. :))
*****

Stam ambii pe canapea, uitandu-ne la televizor. E deja ora 7, și încă nu s-a trezit nimeni.
Ne panicam când auzim pași la etaj, având în vedere cu Damian e îmbrăcat doar în pantaloni, iar eu doar în tricoul lui, care imi e destul de mare. Era puțin frig la parter.
-La dracu'! Ala e domnul Hoffmann.șoptesc.
-Treci în baie.mă trage după el, cu tot cu hainele rămase.
Ne îmbrăcăm fiecare cu hainele lui, complet, apoi ieșim ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
-Buna Dimineața.îl salutam noi pe Consul.
-Nu trebuia să va grăbiți, sau să va ascundeți. Stiu tot deja. Pereții sunt subțiri.
-V-am trezit?întreb curioasă și jenata.
-Nu...Imi era sete. Nu am vrut să va deranjez, așa ca am așteptat până ați terminat.
-Nu stiu dacă să zic "Mulțumim!" sau "Ne pare rau.".
-Nu-i nimic.îi răspunde.

Lumea se trezește, iar noi pregătim masa.
Un miros de ars imi ajunge la nări.
-Damian.mă uit la el și la aragaz, apoi la clatita neagră. Nu așa se fac clătitele!
-Tu ce faci la masă?
-Tai șuncă, legume...etc...
-Hai să facem schimb. Eu tai, tu te ocupi de clătite.
-Imi convine.

Ne așezăm la masă, unul lângă altul, apoi simt două priviri ațintite pe noi.
Cosmina și Ruxy.
"Ne-a spus domnul Hoffmann." primesc mesaj pe telefon, de la Ruxy. Cand ridic privirea, cele două desenau inimioare în aer.
-Terminati-va!striga șoptit iubitul meu.
Îi aruncăm câteva priviri și celuia care a divulgat ce am făcut noi, apoi imi continui mic-dejunul.
Dar se pare ca cineva nu vrea să mă lase să mananc. Și acel cineva, e cel care sta în dreaptă mea și mă mângâie pe picior.
-Tine-ti mâinile acasă.îi zic la ureche.
-Nu îți place?
-Ba da, asta e problema. Imi place prea mult.spun destul de încet încât să mă audă doar el.
-Bine, bine.își retrage mana.