WOLF soul

#10

Fără să îi dau nici un fel de explicație lui Nikolas l-am escortat afară din casa mea și Damian s-a asigurat ca Nikolas chiar pleca, conducandu-l până la el acasă. Am rămas singură. Încerc să imi pun gândurile în ordine. Nikolas bănuiește ceva și nu se va da bătut până nu va află secretul nostru.
Am rămas așezată pe jos, cu jurnalul meu în mâna. Mă gândeam la o soluție pentru această problemă. Nimic?! Damian intră în cameră si silentios și se așeza lângă mine.
-L-ai dus până la el acasă?întreb eu absenta.
-Da. La ce te gândești?
-La tot. La cât de greu e să ascunzi asta. gesticulez eu în aer. La faptul ca uneori chiar am momente când mă simt normală. Nu diferită. Iar după imi dau seamă ca nu e așa. Sunt, adică suntem diferiți! Și nu putem să schimbăm asta! spun eu în timp ce imi rezem capul pe umărul lui Damian.
-E vina mea. Eu te-am sărutat atunci, când ai luat contatc cu sângele meu și după și Cosmina. Urăsc ziua aia blestemată. Urăsc ce ti-am făcut!
-Hei! Este vina ta, intradevar. Dar chiar și așa...dacă ziua aia nu ar fi fost, probabil noi nu am mai fi împreună acum, și probabil nu s-ar mai fi întâmplat multe lucruri care acum ne fac viață mai bună, mai fericită. Nu te învinui pentru asta! îl sărut ușor pe buze, iar el imi șoptește un mulțumesc la ureche.

După întâlnirea cu Damian, mi-am făcut un dus, mi-am luat un tricou și o pereche de pantaloni scurți și am plecat să mă plimb.

Picioarele mele parcă mergeau singure fără o direcție anume.
Am ajuns după 20 de minute în mall. Am zis ca dacă tot am ajuns aici, să profit de banii pe care îi mai am la mine și să cumpăr câte ceva. Am fost la H&M, la LCWaikiki, la Zara, și la câte și mai câte magazine. Am ieșit din mall cu trei pungi mari de carton umplute cu: o pereche de converși, o pereche de sandale, două genți, un portofel, 3 tricouri, 2 perechi de pantaloni scurți, 2 rochii și multe altele incluzând niște bijuterii.
Sumă cheltuită a fost colosală!

Mama a ajuns după mine acasă, iar după ce i-am arătat noile mele achiziții, m-a pus să promit ca îi voi împrumuta și ei câteva lucruri. Noi purtam același număr la pantofi: 39. Așa ca ea se poate încălța cu lucrurile mele și eu cu ale ei. E o afacere bună, mai puțin când amândouă vrem în același timp același pereche de încălțări.

Shoppingul e cel mai bun medicament pentru depresie! Am adormit încercând să nu mă mai gândesc la Nikolas sau la alte probleme de-ale mele.
Alunec încet în lumea viselor, iar fel de fel de imagini, amintiri și întâmplări de azi, cu Nikolas, cu amenințările lui, cu Damian și cu colegii mei, imi trec rapid prin fața ochilor.