WOLF soul

#4

-Damian?Trezirea!încercăm eu să îl scol.
-Ce?imi răspunde intr-un final cu o voce somnoroasă și sexy.
-Trebuie să îl ducem pe Samuel la inchisoare.
-Cât e ceasul?
-4:45
-Mmmmrrr...
-Nu mârâi tu la mine!
Damian se ridica și mergem ambii în bucătărie unde ne așteaptă Ruxy.
-'Neatza Damian. Ce vrei să mănânci?
-Orice. Și fa și niște cafea.
-Am făcut deja cafea.răspunde Ruxandra.
-Și eu mananc orice. Ai capuccino?
-Am capuccino și e deja pe masă lângă cafea. Beau capuccino de la 13 ani. Mama nu m-ar lăsa, așa ca beau când se ivește ocazia.
-Mulțumesc.
-Am cereale...spune Ruxandra fluturând cutia prima aer.
-Bun,bun. Asta mancam.o asigură Damian,brusc fiind mai treaz.
După ce am mâncat, am plecat cu Samuel la poliție pentru a-l inchide. Sediul poliției noastre se află intr-o clădire parasita. Am ajuns acolo la 6 dimineata.
Clădirea era pe jumătate demolată, peste tot fiind gunoaie, resturi de materiale de construcții...și mult, mult praf. Părea ca era o fosta casă cu două etaje. Am coborât pe niște scări de metal, către subsolul constructiei. Acolo am fost întâmpinați de un gardian lup, care ne-a condus către niște birouri. După ce poliția lupilor l-a preluat pe Samuel, noi am plecat fiecare la casa lui. Pe drum am sunat-o pe Cosmina și i-am povestit cum a decurs totul și ca polițiștii au deschis o anchetă despre cine vroia să ne ia, superiorul lui Samuel.

Am ajuns acasă pe la ora 8 jumate. Am vrut să iau o gustare, iar pe frigider era lăsată o notiță:

M-au chemat de la serviciu. O să lipsesc până pe la 14:00. Ai mâncare în frigider.

-Uau! Mai am cinci ore de făcut ce vreau.
Am decis să merg în padure. M-am schimbat cu un maiou, o pereche de pantaloni scurți și adidașii de la Nike și am plecat. În cinci minute eram în padure. Nu m-am mai transformat de mult în lup...Poate ca asta ar trebui să fac. Ca să te transformi trebuie să te concentrezi asupra a ce vrei și a imaginii tale de lup. Gata! Eu sunt un lup alb, cu blana destul de deasă, ochii galbeni și sunt destul de slabă. Damian este un lup negru. O singură dată l-am văzut transformat. Cosmina e albă,ca mine,poate puțin mai gri, iar Ruxandra este gri cu alb și puțin maro. Acum fiind transformată am început să alerg printre copaci, să sar, ba chiar să exaladez Rock Mountain. E un munte din pietre. Are vreo 10 metri inaltime. Am urlat tare făcând și alți câini din jurul pădurii să urle sau să latre. Obosita, m-am așezat pe pământ între trei stejari și am adormit tot sub farmă de lup. Cand m-am trezit am simtit mirosul mamei mele în apropierea casei. La vreo 10 minute distanță. Am fugit în casă, am urcat la etaj la mine în cameră și am revenit înapoi la formă de om. Eram lihnita de foame. Am auzit cum mama intră în casă așa ca m-am făcut ca dorm ca ea să nu oberve ca nu am mâncat, rezultând deci ca nu am stat în casă. Ea s-a dus in cameră ei și am folosit auzul meu dezvoltat pentru a imi da seamă când se culca (ea trage câte un pui de somn câteodată dupamiaza).A adormit! Acum...ce să mananc?

După ce am mancat am luat telefonul și am realizat ca aveam o mulțime de mesaje nevizualizate. De la Ruxandra

*Buna!*

*Ce faci?*

*Mi-ai dat o idee aseară.*

*Ce ar fi să dau o petrecere duminica viitoare?*

*Cu mai mulți prieteni de-ai mei.*

*Ce zici?*

Am răspuns:
*Scuze ca nu am răspuns...eram în padure. Vin la petrecere! Mai vorbim la Școală.*

Fir-ar! Maine e Luni ! Avem de prezentat proiect!
M-am apucat să fac proiectul.