WOLF soul

#13

-Bun început.se strecoară Nikolas pe lângă mine.
-Taci și aseaza-te!
-Ho, mă asez!se trântește pe un fotoliu din piele. Să fim direcți...ce vrei să discutăm?
-Despre secret, sau ce îl consideri tu.
-Și ce aștepți?
-O aștept pe Ruxy!
-Ai chemat-o și pe ea?
-Dap.
Am chemat-o pe Ruxandra pentru ca aveam nevoie de susținere, în plus, putem comunica din priviri și semne. Am învățat asta în taberele  petrecute împreună.
-În cât timp ajunge?
-Vreo 10 minute.
-Și până atunci?
-Vei sta cuminte acolo. Vei aștepta.silabisesc eu cu batjocura.
-Of!se plânge el.
-Nu te mai plânge! Tu ai acceptat să vii. Ce credeai? Ca o să te servesc cu o cafea și cu prăjituri?
-Nu! Dar ce faci tu aici se numește sechestrare.
Nu mai zic nimic, doar plec din încăpere, deja nervoasă peste măsură. Omul asta e o pacoste!

Cand mă întorc, Ruxandra stătea în față lui Nikolas, pe canapea, iar în cameră era o liniște de mormânt.
-Ai venit...sparg eu liniștea.
-Da,am venit...
-Deci, imi zice și mie careva ceva?
-Unu: ce dovezi ai ca noi am ascunde ceva?întreabă Ruxy.
-De ce trebuie eu să va răspund întrebărilor voastre?!aproape țipa.
-De daia!loveste Ruxandra cu palma în măsuța de lângă ea, Nikolas tresărind putin.
Ruxy se cam enervează...Te rog, nu îți pierde controlul! Nu aici, nu acum!
-Nikolas, doar răspunde la întrebare!ridic eu tonul.
-Nu vreau!continuă să se uite în ochii Ruxandrei.
-De ce ești așa încăpățânat? Ce pierzi dacă spui ce ti-am cerut?
-Ruxy...stop...încerc să o calmez.
Se vedea deja ca mai lipsește o picătură până ajunge în patru labe în fața lui Nikolas.
Iar pacostea asta...a văzut ca nervii noștri sunt prea întinși și forțează în continuare.
-Hei Ruxandra! Am auzit ca îți place de un băiat. Nu cred ca și el te place, deoarece nimeni nu suporta scorpiile.se risca el să spună asta.
Ruxy respira accelerat. Se uita în ochii mei și parcă zice: "Nu mai pot!". Văd negru în față ochilor pentru un moment și pământul imi fuge de sub picioare când realizează ce urmează să se întâmple. Imi revin rapid, o iau pe Ruxandra cu forta și o încui în baie.
Un mârâit afundat imi confirma ca Ruxy e patruped, și vrea să îl OMOARE pe cel care a enervat-o atât de tare.
-Ce se întâmplă?se apropie el de mine cu un zâmbet viclean pe față. Ei bine, asta e una din dovezi,nu?...adaugă el.
Ca răspuns primesc o bufnitură în usa de la baie.
-Taci! De ce ții neapărat să te bagi în viețile altora?îl întreb frustrata.
Nu zice nimic...absolut nimic...ceea ce mă frustreaza și mai mult.

Mă las ușor în jos...sprijinită de usa, până ajung să stau în fund, cu capul în palme. Nu îl aud pe el când se apropie de încuietoare, dar aud când răsucește cheia în broască. Încerc să mă ridic, dar Nikolas deschide usa, eu cad pe spate, iar Ruxandra maraie.
Ajung între lup și Nikolas, care e foarte șocat. Nu pot să cred ca trebuie să îl apar pe acest idiot, de prietena mea.
-Lup...șoptește el.
-Da...acum știi...multumit?mă poziționez în față Ruxandrei pentru a o împiedica să îl atace pe Nikolas.
-Și tu? Și Cosmina? Si Damian?
-Da!!
-Dar cum?
-O să îți explic, explicăm...când reușesc să o fac să revină la normal.