WOLF soul

#22

Zilele au trecut repede. Deja suntem în decembrie, cu câteva zile înainte de plecarea în Viena.

Nu stiu când a trecut ziua. Mă simt epuizată.
O altă zi groaznica de școală. Profesorul de mate și profesoara de romana au lipsit, iar noi am făcut trei ore de sport!
Cu toții știm de ce lipsesc profu' de matematică și profa de romana, în același timp... La început mi se părea ca e draguta relația dintre ei, dar acum devine enervantă pentru noi, elevii.

Ajung acasă si il scot pe Smart afara. Smart e un ciobănesc german cu blană lungă, care e foarte rar intalnit. Smart a fost câine de poliție, câinele lui tata, pe când lucra la departamentul de securitate prezidențială (îl apăra pe presedinte). Acum, încă are instincte de polițist. E atent la orice zgomot, vânează tot ce considera o amenințare, lătra când cineva se apropie de casa. Cand aveam 9 ani, m-a salvat din fata unei mașini. De asemenea, strănută la fumul de tigare și detectează droguri.

Este frig afară, iar eu am decat o geacă subțire peste bluză. Aproape ca tremur și mor de ciudă ca Smart nu simte nimic.
-Tie nu iti e frig. Tu ai haină de blană.folosesc o voce pițigăiata.
El doar se uita la mine cu o fata confuză și continuă ce făcea.

Întru în casă, și imi acord câteva momente de gândire.
Către Viena, vom pleca peste o săptămână. Vom pleca pe 19 decembrie.

Mi se face poftă de ceva dulce. Mă reped până în bucătărie. Verific dulapul meu cu gustări, după care cercetez frigiderul, și toooaate dulapurile. Nimic?
Sunt profund dezamăgită de lipsa dulciurilor. Imi iau jacheta de piele pe mine și dau o fugă (la propriu și la figurat, pentru ca fug prin frigul iernii) până la magazinul de la colț.

Acolo am umplut două pungi medii cu tot felul de porcării care probabil conțin la fel de multe chimicale câte stele pe cer.
Tremuram ușor de frig în timp ce așteptam casierița să imi dea restul. Cand ies din magazin simt pe cineva cum se apropie din spatele meu și corpul cald al persoanei se apropie de mine. Mă imbratiseaza, iar eu, nerecunoscandu-i mirosul, mă întorc fulgerător și îl pocnesc în nas.
El se uita la mine ciudat și își duce mâna la nasul sângerând.
-Cine dracu' ești și de ce naiba mă iei în brațe?
-Tremurai de frig. Am vrut să fiu un băiat cumsecade și văd ca tu mă răsplătești cu un pumn în nas!
-Am reflexe rapide!
-În fine. Nu am mai fost pe aici niciodată. Caut strada Apusului.
-Vino cu mine.

Continuă să își țină mâna la nas. Sângele îi tot curge așa ca îi ofer un șervețel.
-Multumesc...șoptește el. Ce e cu atâtea dulciuri?se uita la pungile mele.
-Poftă.răspund tăios.
-Ai pofte? Ești cumva gravidă?
Atunci mă opresc brusc, la fel face și el.
-Tu chiar vrei să îți învinețesc și un ochi?
-Aoleu! Era doar o glumă!
-Una proastă.
Ajungem pe stradă mea, care era strada Apusului.
-Asta e strada.
-Da, bine! Pa! Imi strecoară numărul lui de telefon în buzunarul jachetei. Rămân puțin uitandu-ma după el, după care întru în casă.

Mă trântesc pe canapea cu un baton de ciocolată intr-o mâna, și telefonul în cealaltă. Răspund celor 15 mesaje necitite de la Ruxy și Cosmina. Nu știau detaliile plecării noastre.

•°•°•Salutari! Mă scuzați ca nu am mai postat, dar am inspirație puțină și timp și mai puțin. Mă bucur ca am peste 250 de vizualizări și peste 50 de voturi! Yaay!•°•°•