WOLF soul

#38

Deschide-ti naibii ochii! ma certam cu propria minte.
Nu puteam sa vad, sa ma misc, dar puteam auzi si mirosi.

-Crezi ca se mai trezeste azi?sarcasmul inconfundabil al Ruxandrei.

Partea dreapta a corpului meu este lipita de podeaua rece.

-Va fi bine.o palma calda imi mangaie obrazul, palma lui Damian.
Incerc sa spun ceva, dar tot ce scot pe gura e un scancet.
-E vie! A dat Domnu'!tipa Ruxy
-Sunt...reusesc sa soptesc, sa ma intorc pe spate si sa deschid ochii.
-Esti bine?ma ridica el in fund si ma sprijina de un perete la fel de rece si dur ca si podeaua.
-Pe dracu' bine! Ma doare capul si spatele si abia acum realizez unde si de ce sunt aici. Unde-s restul?
-Cosmina e cu Mister Obsedat, Tommy e pe aici pe undeva...armata e in zona, pregatiti de razboi, iar Consulul e tot cu Mister Obsedat.Ruxandra isi flutura mainile
-Ce bine... Unde suntem?
Damian imi raspunde:
-Pai...suntem la subsol, nu e cale de iesire de aici, sunt mai multe camere, iar Tommy e tot aici. Putem sa ne plimbam.

Ma ridic de jos si pornesc hotarata spre iesirea din camera asta. Totul e facut din ciment, usile din metal si cateva becuri lumineaza incaperile si holurile.

Intorc capul spre o usa mare, fortificata, care pare de neclintit.
-Aia e iesirea.apare Tommy de nicaieri. Ma bucur ca te-ai trezit.
-Ati incercat sa o dechideti?
-Da.imi confirma cei trei.
-Eu nu am incercat.ma duc in capatul opus al coridorului.
-Karina, nu o sa poti! Si noi am incercat. Nu o sa poti...
-Ba da!imi ridic tonul.Trebuie sa pot...soptesc. Sunt Alfa! Sunt mai puternica decat voi, doar stiti. O sa pot!racnesc.

Fetele ingrozite ale lor ma socheaza. Nu trebuia sa tip la ei.
Un urlet, al meu, infiorator si puternic rasuna. Imi iau avant si alerg cu viteza spre usa.
Sar si lovesc frontal usa masiva. Din cauza impactului sunt trantita la pamant, cu cativa metri in spate, fara ca usa sa se fi miscat.
-Agh!umarul ma doare. Cred ca e dislocat.
-Lasa-ma sa te ajut...se indreapta Damian inspre mine cand isi revine din soc.
-Nu!ma intorc cu spatele si ma inapoiez intr-o camera, unde ma incui.

-Esti ok?aud vocea Ruxandrei de dupa usa.
-Nu, nu sunt.
-E din cauza umarului?
-Nu...aproape s-a vindecat.
-Si atunci?
-Suntem toti aici din cauza mea!dau ture prin camera. Nu pot sa deshid o usa, nu pot sa imi protejez prietenii, nu pot sa ma controlez! Nu sunt demna sa fiu Alfa.suspin incet in timp ce cateva lacrimi fierbinti mi se preling pe obraji.
-Ba da! Esti demna sa fii Alfa! Esti puternica, curajoasa si ai spirit de conducator. Vrei sa te las putin singura?
-Da, te rog!

Am un gol in stomac si un nod in gat. Nu sunt sigura daca e gresit ce am facut. M-am bagat in ceva din care vom iesi cu pagube.

Un zgomot puternic strabate drumul pana la urechile mele. Usa de la intrare!
Ma grabesc ca sa dau nas in nas cu Caden Marks.
-Handicapatule! Ne tii inchisi ca pe niste animale! Sa nu cumva sa te atingi de Cosmina sau de Consul sau o sa te omor cu mainile mele. Oricum tu o sa mori pe mana mea!tip la el.
-Daca tot esti asa de nerabtatoare sa ii vezi pe ceilalti lupisori, hai sus cu mine.
Ma apuca de brat si ma trage dupa el.