🅔🅛&🅔🅐

Adevarul despre ea

Capitolul 5: Dincolo de cuvinte, adevărul despre ea

Discuțiile lor continuau, legătura devenind tot mai puternică pe măsură ce fiecare dezvăluia câte puțin din viața lui. Ea aflase deja despre el: munca lui istovitoare de curier, drumurile lungi care îl țineau departe de casă, și soția lui care lucra ca maseuză. Povestea lui părea clară, dar viața ei era încă acoperită de un văl de mister.

„Tu? Tu ce faci? Unde stai?" întreba el în mod repetat, dornic să descopere mai mult. Ea răspundea cu jumătate de gură, evitând să intre în detalii.

„Stau la un bătrân pe care l-am îngrijit când am venit prima dată în Italia," spusese ea, suficient cât să-l țină în suspans.

Adevărul despre bătrân era o poveste complicată. Numele lui era Mari. Locuia într-o comună liniștită, pierdută printre câmpurile întinse din apropiere de Ferrara. Un accident pe motocicletă îl lăsase paralizat de la brâu în jos, condamnat să-și petreacă restul vieții într-un scaun cu rotile. Viața lui era un amestec de durere fizică și singurătate, iar perspectiva zilelor care treceau fără sens îl copleșea.

Divorțase de mult de soția lui, iar legătura cu copiii săi era mai mult decât fragilă. Fiul cel mare refuzase să-l mai vadă vreodată, furios din cauza divorțului care, în ochii lui, îi destrămase familia. Mari rămăsese singur, fără speranță, până în ziua în care ea a intrat în viața lui.

Când venise pentru prima dată să lucreze ca îngrijitoare, ea era o femeie tânără, disperată să găsească un loc de muncă pentru a-și susține copilul și a scăpa de greutățile din România. În ciuda situației dificile a lui Mari, ea a adus cu ea o energie diferită. Era harnică, atentă, și, mai presus de toate, răbdătoare. Îl asculta, îi pregătea mesele, îi administra tratamentele și, în ciuda obstacolelor, încerca să-l încurajeze să vadă viața cu alți ochi.

În timp, între ei s-a format o legătură care depășea relația obișnuită dintre un angajator și angajat. Pentru Mari, ea devenise singura prezență constantă din viața lui. Îi oferea mai mult decât ajutor fizic – îi aducea alinare, companie și, uneori, o scânteie de speranță.

Ea, însă, nu știa totul despre viața lui. Aflase târziu că avea copii. Unul dintre ei, fiul cel mare, nu voia să audă de el. Mari încercase să explice că divorțul de mama lor fusese inevitabil, dar resentimentele copilului rămăseseră adânci.

Pe măsură ce timpul trecea, ea devenise esențială pentru Mari. Dar, chiar și în mijlocul acestei legături, își dăduse seama că munca de îngrijitoare nu era suficientă pentru a-și îndeplini scopurile. Avea nevoie de mai mult, mai ales pentru a-și sprijini copilul rămas acasă.

Așa că, pe lângă îngrijirea lui Mari, acceptase să lucreze ca hostess într-un club de noapte. Nu era un job de care să fie mândră, dar îl privea ca pe o necesitate. Ziua, avea grijă de un bătrân rănit de viață. Noaptea, își punea o mască și își juca rolul într-un mediu dur și plin de compromisuri.

În fața lui Mari, era calmă și devotată. În fața clienților din club, era o altă persoană, una care vindea iluzii și le câștiga încrederea doar pentru a-i determina să cheltuiască mai mult.

Discuțiile cu el, bărbatul pe care îl cunoscuse online, erau singurul moment al zilei în care putea să fie ea însăși. Îi povestea bucăți din viața ei, dar păstra cele mai întunecate părți ascunse. Într-o zi, avea să-i spună mai multe, dar nu încă.

Apoi, într-o seară, în timpul uneia dintre conversațiile lor, ea a spus ceva care avea să schimbe totul...

(Suspansul continuă în următorul capitol.)