🅔🅛&🅔🅐

Alegerea care schimbă totul

Capitolul 13: Alegerea care schimbă totul!

Timpul trecea, iar legătura lor devenea din ce în ce mai intensă. Se vedeau ori de câte ori ea putea să ajungă la el, iar orele petrecute împreună păreau să facă fiecare despărțire și mai dificilă. Totuși, relația lor nu era lipsită de complicații. Într-o zi, în mijlocul unei conversații aparent obișnuite, el i-a spus ceva ce avea să-i schimbe cursul vieții.

„Nu mai suport să știu că lucrezi acolo noaptea," îi spusese el. Vocea lui era calmă, dar hotărâtă. „Renunță. Te rog."

Ea îl privi surprinsă. „Renunț? Și ce să fac în schimb? Știi că am nevoie de banii aceia."

„Am o soluție," îi răspunse el. „Un prieten de-al meu gestionează un garaj lângă aeroport. Ar avea nevoie de cineva să stea în birou, să primească mașinile clienților și să le returneze când se întorc. Nu e greu, iar salariul e decent – 7 euro pe oră."

Ea tăcu, analizând propunerea. Era clar că el era gelos. Gelozia nu fusese o problemă până atunci, dar acum devenise evident că ideea ca ea să lucreze noaptea, într-un mediu în care interacționa cu mulți bărbați, îl deranja profund.

După câteva zile de gândire, ea acceptase oferta. Nu era neapărat ce își dorise, dar vedea și partea pozitivă. Dacă asta însemna să fie mai aproape de el, atunci merita sacrificiul.

Însă, când ajunse la garaj și începu să înțeleagă cum funcționează lucrurile, își dădu seama că nu putea să stea doar în birou.

„Pot să lucrez cu băieții?" întrebase ea, surprinzându-i pe toți.

„Cu băieții?" o întrebase șeful, ridicând din sprâncene. „Ești sigură?"

„Da," răspunse ea ferm. „Prefer să mă ocup de mașini decât să stau închisă într-un birou toată ziua."

Așa începu noul ei job. Deși era singura femeie într-o echipă formată doar din bărbați, nu era intimidată. Dimpotrivă, îi plăcea provocarea. Rolul ei era să ducă mașinile lăsate de clienți într-un parc special amenajat de companie sau să le aducă înapoi când aceștia se întorceau din călătorii.

Era un job care îi dădea o anumită libertate, dar și satisfacție. Fiind o împătimită a mașinilor, îi plăcea să conducă diverse modele. Fiecare zi era o nouă experiență: mașini mici, SUV-uri, mașini sport – fiecare cu propriile provocări.

Totuși, nu era întotdeauna ușor. Băieții din echipă o priveau uneori într-un mod care o făcea să se simtă inconfortabil. Învățase să ignore privirile și comentariile, concentrându-se pe munca ei.

Avea, însă, un coleg care părea să aibă intenții bune. El o ajuta cu parcările – partea pe care o găsea cea mai dificilă. Uneori tipa la ea, mai ales când încerca să facă o parcare strânsă și nu reușea din prima. Dar ea nu se supăra. „E util," își spunea în sinea ei. „O să-mi prindă bine să învăț asta."

Căldura era o altă provocare. Fiind vară, multe mașini stăteau în parcare timp de săptămâni întregi, iar interiorul devenea un adevărat cuptor. De fiecare dată când deschidea ușa unei mașini, simțea cum o izbește un val de aer fierbinte. Dar nu se plângea. Pentru ea, era doar o altă parte a jobului – un mic sacrificiu pentru ceva mai important.

El îi promisese că, într-o zi, avea să vină și el să lucreze acolo. „Dă-mi puțin timp," îi spusese. „O să fiu acolo cu tine."

Așteptarea nu o deranja. Simțea că, pentru prima dată în mult timp, viața ei mergea într-o direcție mai bună.

În fiecare zi, la finalul turei, simțea o satisfacție aparte. Îi plăcea jobul, dar ceea ce o motiva cu adevărat era ideea că făcea totul pentru a fi mai aproape de el. Își petrecea timpul printre mașini, lucru care îi aducea bucurie, dar și un sentiment de libertate pe care nu îl mai simțise de mult.

Deși era dificil să se adapteze, mai ales fiind începătoare la volan, se bucura de provocare. Și, de fiecare dată când primea un mesaj sau un apel de la el, își amintea că totul avea un scop – să fie mai aproape de el, chiar dacă doar pentru câteva ore pe săptămână.

Căldura soarelui de vară se simțea mai intens, dar ea nu se lăsa. Cu fiecare mașină condusă, cu fiecare parcare strânsă pe care o reușea, simțea că devine mai bună, mai puternică. Și, deși uneori simțea că băieții din echipă o subestimau, își dovedea constant că poate face față oricărei provocări.

Era un nou început, unul pe care nu și-l imaginase, dar care îi aducea satisfacție. Și, mai presus de toate, îi aducea mai aproape de el.

(Continuarea în capitolul următor.)