El, băiatul cu ochii albaștri, căsătorit, dar atras de misterul unui necunoscut. Ea, fata cu ochii căprui, prinsă într-un mariaj care îi aducea doar lacrimi și multă muncă, dar nici urmă de iubire sau alinare.
În timp ce viețile lor se desfășurau la...
Mașina era parcată la marginea străzii, iar ea se așezase pe scaunul șoferului, ținând mâinile pe volan. Dar nu pornise motorul. În schimb, își lăsase capul pe volan, iar gândurile îi invadau mintea cu o intensitate care o copleșea. Ce tocmai se întâmplase? De ce cedase? Cine era el pentru ea? Întrebările veneau una după alta, iar răspunsurile păreau să se piardă în tumultul emoțiilor.
Era prima dată când încălcase propriile reguli. Fusese mai mult decât un moment de pasiune – fusese ceva care îi schimbase percepția asupra propriei vieți. În timp ce își analiza fiecare gest, fiecare sărut, își dădea seama că nu mai putea privi întâlnirea cu el ca pe un simplu impuls. Era ceva mai adânc, mai intens, ceva ce o speria și o atrăgea în același timp.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
După câteva minute, a ridicat capul, a tras aer adânc în piept și a pornit motorul mașinii. Drumul spre casă părea mult mai scurt decât fusese drumul spre el. Kilometrii păreau să zboare, dar gândurile ei rămâneau fixate asupra momentelor pe care tocmai le trăise.
Telefonul a început să vibreze pe bord. Era el. Abia plecase și deja o suna.
„Mi-e dor de tine," i-a spus el, vocea lui sunând blând și ușor obosită.
Ea zâmbi involuntar. „Tocmai am plecat," i-a răspuns, încercând să pară indiferentă, dar emoția i se simțea în voce.
„Știu. Mi-aș fi dorit să rămâi peste noapte. Ești bine? Cum merge drumul?"
„Merge bine. Mă bucur că mă suni," i-a spus ea, iar conversația a continuat. El îi ținea companie pe drum, iar cuvintele lui o făceau să se simtă mai puțin singură.
Când a ajuns acasă, luminile erau aprinse. Mari o aștepta. Bătrânul italian devenise de-a lungul anilor mai mult decât un simplu angajator – era prietenul și confidentul ei. După accidentul de motocicletă care îl lăsase paralizat de la brâu în jos, el își pierduse nu doar mobilitatea, ci și voința de a trăi. Însă, cu timpul, ea reușise să-l convingă să lupte.
Ani de muncă și răbdare îi aduseseră un progres neașteptat. Acum, Mari putea face câțiva pași cu ajutorul cârjelor, iar acest lucru îi dădea o speranță pe care o crezuse pierdută. Dar grijile lui nu dispăruseră.
„Unde ai fost?" a întrebat-o Mari, privindu-o atent.
„Am avut niște treburi de rezolvat," i-a răspuns ea, evitând detaliile.
„Ai grijă pe unde umbli noaptea. Știi ce ți-am spus: nu oprești mașina, indiferent ce se întâmplă."
„Știu, Mari. Sunt bine, nu-ți face griji," i-a spus ea, încercând să-i liniștească temerile.
După câteva schimburi de replici, s-a dus în dormitor. Oboseala zilei și intensitatea emoțiilor o copleșiseră, iar somnul a venit repede. În acel moment, nu-și mai putea permite să gândească.
Dar noaptea avea să vină din nou, iar viața ei dublă trebuia să continue.
Când s-a trezit, era deja aproape seară. Telefonul vibra pe noptieră. Era el din nou. „Sper că te-ai odihnit," îi spusese, iar ea zâmbi. Conversațiile lor deveniseră un refugiu, un spațiu unde putea să fie ea însăși.
Totuși, realitatea o chema înapoi. În seara aceea, trebuia să lucreze. Își îmbrăcă rochia elegantă, își făcu machiajul cu grijă și își puse tocurile înalte. Avea un client important care o aștepta – unul care, în teorie, putea să îi schimbe viața.
Clientul era genul de bărbat cu bani care venea regulat în club. Era fascinat de ea, o considera o femeie unică, dar pentru ea, el era doar o sursă de bani. „Fabrica mea de bani," își spunea ea în gând, încercând să ignore orice altă emoție.
Când a ajuns la club, atmosfera era deja vibrantă. Șampania curgea, iar luminile colorate dansau pe pereții întunecați. El era acolo, așezat la masa rezervată, cu un zâmbet larg și o privire plină de dorință.
„Bună seara," i-a spus ea, așezându-se lângă el.
„Ești superbă," i-a răspuns el, iar vocea lui trăda emoția pe care o simțea.
Dar ea nu vedea în el decât o oportunitate. În timp ce râdea la glumele lui și îi asculta poveștile exagerate, mintea ei lucra în fundal. „Cum să-l fac să comande mai mult? Cum să-l țin aici cât mai mult?"
Seara a continuat, iar șampania a curs neîncetat. El părea pierdut în prezența ei, dar ea era mereu în control. Știa exact ce să spună, cum să-și miște mâinile, cum să-l privească pentru a-l face să simtă că este special.
Când seara s-a terminat, ea a plecat din club cu o senzație ciudată. Fusese o seară de succes, dar mintea ei era încă la el – bărbatul pe care îl lăsase dimineața în apartamentul mic și primitor.
Între două lumi, între două vieți, ea simțea cum totul se complica. Dar, deocamdată, trebuia să continue. Suspansul abia începea.
