🅔🅛&🅔🅐

Drumul către el

Capitolul 7: Drumul către el

Ajunseseră în sfârșit. După drumul interminabil care îi consumase răbdarea, emoția întâlnirii și sărutul de neuitat, ea se trezise urmându-l spre locul unde el locuia. Apartamentul era mic, dar curat și bine întreținut, situat într-o zonă bună a orașului. Nu era luxos, dar avea un aer primitor, intim, exact ceea ce el își dorise să creeze pentru ei în acel moment.

Când au intrat, privirea ei a scanat rapid încăperea. Bucătăria era modestă, dar bine echipată, iar o canapea destul de confortabilă ocupa centrul camerei. „Așază-te," i-a spus el, făcând un gest spre canapea, în timp ce se îndrepta spre expresorul de cafea.

Ea s-a așezat, urmărindu-l cu interes. Mișcările lui erau sigure, aproape calculat grațioase, iar ea nu putea să nu observe felul în care hainele îi conturau corpul. Avea un posterior de invidiat, iar picioarele lui păreau puternice, ferme. Gândul îi smulse un zâmbet interior. „Prea mult pentru o cafea banală," își spuse ea. Dar, în acel moment, nimic nu mai părea banal.

El pregătea cafeaua cu o atenție care o fascina. Deși nu era nimic complicat – o cafea la expresor, o rutină zilnică – pentru ea părea un gest ritualic. Era ceva hipnotizant în felul în care turna cafeaua în cești, iar sunetul aburului care se ridica din aparat parcă umplea tăcerea dintre ei cu o tensiune electrică.

Când cafeaua a fost gata, s-a așezat lângă ea pe canapea, ținând două cești aburinde. I-a întins una, iar ea a acceptat-o, dar înainte ca ea să poată lua o gură, el a lăsat ceașca lui deoparte, și-a ridicat mâinile și i-a prins fața. Mișcarea a fost fermă, dar delicată, iar ochii lui albaștri pătrunzători o ținteau ca un magnet.

„Te-ai gândit vreodată că acest moment trebuia să se întâmple?" i-a spus el, vocea lui fiind mai mult o șoaptă. Ea nu a răspuns. Nu era nevoie. Sărutul care a urmat a spus totul.

Buzele lor s-au întâlnit, iar sărutul a fost intens, pasional, aproape copleșitor. El o trăgea mai aproape, iar ea nu opunea rezistență. De fapt, în acel moment, totul părea să dispară – trecutul, grijile, chiar și realitatea. Erau doar ei doi, doi oameni pierduți unul în celălalt.

El a tras-o peste el, iar ea s-a lăsat condusă. Poziția era naturală, iar săruturile lor deveneau din ce în ce mai adânci, mai dorite, mai apăsătoare. Fiecare atingere, fiecare mișcare părea să intensifice legătura care se crease între ei.

La un moment dat, el s-a oprit și a privit-o direct în ochi. „Mergem dincolo?" i-a șoptit, referindu-se la dormitor.

Ea a rămas pentru o clipă nemișcată, privindu-l cu un amestec de curiozitate și anticipare. Nu era o decizie pe care să o ia ușor, dar, în acel moment, ceva din ea știa că asta era ceea ce trebuia să facă.

„Da," a răspuns simplu, cu o voce care trăda emoția.

El a luat-o de mână și au pășit spre dormitor, lăsând în urmă canapeaua și cănile de cafea care acum deveniseră doar detalii nesemnificative. Suspansul dintre ei se transformase într-un val de dorință, iar camera care îi aștepta avea să devină scena unui moment pe care niciunul dintre ei nu avea să-l uite vreodată.

(Continuarea în capitolul următor.)