Bloody Destinies / Pak Jimin 🔞

«Ea e și fiica mea...»

Alexa pășea grăbită pe scările clubului, cu inima bubuind în piept. Mâinile îi tremurau de furie și teamă în timp ce își scotea cheile pentru a deschide ușa apartamentului. De îndată ce intră, sună imediat bona.

— Maria, stai lipită de Rossalia până mă întorc! Nu lăsa pe nimeni să intre în casă, ai înțeles? Nimeni!

— Da, doamnă Alexa, nu vă faceți griji, răspunse bona cu o voce calmă.

Alexa închise telefonul și își trase adânc sufletul. Trebuia să fie rapidă. Știa că nu mai avea mult timp. Jimin nu avea să accepte refuzul ei.

Fără să stea pe gânduri, Alexa intră în dormitor și începu să adune hainele Rossaliei într-un geamantan. Îi venea să țipe, să spargă tot ce îi ieșea în cale, dar știa că acum nu avea timp pentru slăbiciuni. Cu mâinile tremurânde, își făcu loc printre hainele fetiței și scoase din dulap un mic seif în care păstra pașapoartele și actele.

Dar când se întoarse, simți un fior rece pe șira spinării. Aerul din cameră părea să se schimbe, iar Alexa își simți părul ridicându-se pe ceafă. Ridică privirea și îl văzu.

Jimin stătea liniștit lângă fereastră, cu brațele încrucișate, ca și cum ar fi fost acolo de o veșnicie. Ochii lui erau reci, dar străluceau cu o intensitate care îi tăia respirația.

— Crezi că poți fugi de mine, Alexa? șopti el, dar vocea lui părea să umple întreaga cameră. Crezi că poți să dispari din viața mea... cu fiica noastră?

Alexa simți cum furia îi urca în piept ca un vulcan gata să erupă.

— Cum ai intrat aici? țipă ea, strângând marginea geamantanului ca pe un scut. Ai înnebunit?!

Jimin făcu un pas înainte, cu mișcări lente, dar sigure.

— Nu contează cum am intrat. Contează doar că sunt aici. Rossalia nu este doar fiica ta, Alexa. Este și fiica mea. Și nu voi lăsa pe nimeni, nici măcar pe tine, să mă despartă de ea.

— Tu nu ai niciun drept! explodă Alexa, apropiindu-se de el. Ai pierdut orice drept asupra noastră în momentul în care mi-ai arătat cine ești cu adevărat! Nu ești altceva decât un monstru, Jimin!

Ochii lui se întunecară pentru o clipă, dar Jimin nu spuse nimic.

— Rossalia nu va crește lângă un om ca tine, continuă Alexa, tremurând de furie. Eu am luptat pentru ea! Am crescut-o singură, fără ajutorul tău! Nu ai niciun drept să apari acum și să pretinzi că îți pasă!

Când Jimin făcu un alt pas spre ea, Alexa își pierdu controlul. Își ridică mâna și încercă să-l lovească, dar el îi prinse încheietura într-o fracțiune de secundă.

— Nu mă provoca, Alexa, șopti el, vocea lui scăzută, dar plină de o amenințare clară. Nu vrei să vezi cât de departe sunt dispus să merg.

Alexa încercă să-și elibereze mâna, dar strânsoarea lui era de neclintit. Ochii ei scânteiau de furie și durere.

— Dacă mă crezi capabilă să fug de tine o dată, o voi face din nou! Rossalia este doar a mea, Jimin, și nu vei pune mâna pe ea!

Jimin îi eliberă mâna brusc, iar Alexa se dezechilibră ușor.

— Crezi că poți continua să fugi? o întrebă el, ridicând sprânceana. Ai încercat timp de trei ani. Și totuși, te-am găsit.

Alexa simți cum furia o cuprinde din nou, dar de data aceasta era amestecată cu o teamă profundă. Știa că Jimin nu era genul de om care să renunțe. Și, deși voia să-l alunge, o parte din ea înțelegea că el nu va pleca fără o luptă.