Bloody Destinies / Pak Jimin 🔞

«Nu voi fi niciodată o umbră, Jimin...»

Jimin deschise larg ușa, iar Alexa păși înăuntru. Interiorul casei o copleși imediat cu atmosfera sa sobră, dar elegantă. Pereții, vopsiți într-un gri închis, aveau un luciu subtil care reflecta lumina naturală ce pătrundea prin ferestrele panoramice, înalte cât pereții. Podeaua din piatră neagră, rece și perfect lustruită, contrasta plăcut cu mobilierul cafeniu, în nuanțe adânci de ciocolată. Întreaga casă emana rafinament și o liniște aparte, iar ferestrele dezvăluiau o grădină spectaculoasă. Vegetația luxuriantă, fântânile mici și aleile șerpuite făceau ca peisajul să pară desprins dintr-un tablou.

— Hai să-ți arăt casa, spuse Jimin, privindu-o cu un amestec de seriozitate și blândețe.

O conduse mai întâi în living, o încăpere spațioasă, cu un șemineu din piatră naturală care părea să fie punctul central al camerei. Deasupra lui, o oglindă cu ramă neagră oferea un aer modern. O canapea mare, din piele cafenie, era așezată lângă ferestrele panoramice, iar pe măsuța de cafea din lemn masiv erau aranjate câteva cărți și o lumânare parfumată. Alexa observă cum lumina apusului, care se strecura prin geamuri, colora încăperea în tonuri calde.

Bucătăria, deși minimalistă, avea un farmec aparte. Blatul din granit negru și dulapurile din lemn ciocolatiu se potriveau perfect cu restul casei. Lângă insula centrală, Jimin se opri și o privi scurt.

— Aici vei găti tu, spuse el cu un zâmbet vag, dar în ochii lui Alexa zări o undă de căldură.

Alexa dădu doar din cap, zâmbind ușor, și îl urmă mai departe.
Ajunseră în cele din urmă la dormitor. Еа rămase nemișcată câteva secunde, fascinată. Pereții din gri închis, combinați cu textura unui perete din piatră naturală în spatele patului, dădeau camerei o notă de intimitate și eleganță. Patul mare, cu o tăblie cafenie și lenjerie în nuanțe de negru și maro, părea irezistibil. Dar ceea ce o lăsă fără cuvinte era fereastra panoramică, care oferea o priveliște uluitoare spre grădina luminată de ultimele raze ale apusului.

— Îți dau timp să te acomodezi, spuse Jimin, lăsând-o să admire încăperea.

Se întoarse să plece, dar mai aruncă o privire spre Alexa, care părea pierdută în peisaj. Închizând ușa încet, gândul îi răsări în minte ca un șoaptă: Poate asta e fericirea... să trăiesc din nou sub același acoperiș cu ea. După ceva timp Alexa păși încet în biroul lui Jimin, observând imediat mirosul subtil de tărie care umplea încăperea. Jimin stătea la birou, concentrat asupra unei foi de hârtie, iar lângă el trona o sticlă de whiskey aproape plină. Privirea lui ridicată la intrarea Alexei părea calmă, dar obosită.

— Ce vrei să mănânci? întrebă ea, încercând să pară naturală.

Jimin se lăsă pe spate în scaun, privindu-o pentru o clipă, înainte să răspundă.

— Ramen cu pui și kimchi, spuse el simplu, întorcându-și atenția înapoi către foaia de pe birou.

Alexa dădu aprobator din cap, fără să comenteze, și plecă. Știa că avea tot ce îi trebuia în frigider. Ajunsă în cameră, își scoase hainele și își îmbrăcă un maiou lung, negru, care îi venea până puțin deasupra genunchilor. "Mai comod așa," gândi ea, dar în spatele acestui gest se ascundea o undă de amărăciune. "Nu contează, oricum nu vede în mine nimic mai mult decât... ea."

Cu acest gând întunecat în minte, coborî în bucătărie. Se mișca rapid și sigur printre dulapuri, scoțând ingredientele de care avea nevoie. Sunetul cuțitului care toca legumele umplea încăperea, iar mirosurile începeau să se răspândească, transformând bucătăria într-un spațiu cald și plăcut.

Trecuseră aproape treizeci de minute când Alexa simți o prezență în spatele ei. Se opri, iar în momentul următor brațele lui Jimin o cuprinseră delicat. Era o atingere pe care nu o mai simțise până acum – blândă, aproape protectoare.