Tabara iubirii

Capitolul 19

-Liane, striga si Carmella.

Se apleca asupra ei. 

-O, Doamne, zise Carmella si se indeparta cu mana la gura. E caietul lui? intreba apoi.

Liane stranse din ochi de durere.

-E caietul lui? striga Carmella din nou.

-Da, urla Liane si se ghemui pe jos.

-Caietul cui? Nu inteleg nimic, zise Tina care ramase socata privind la cele ce se intamplau.

Liane plangea. Plangea cu disperare. Simtea o durere in piept care o sufoca. Nu putea sa respire, nu putea sa vorbeasca, nu putea sa gandeasca. 

-E caietul lui Quan, zise Carmella.

Ochii Carmellei lacrimara. 

-Inseamna ca el e unul dintre cei doi care au facut trafic cu..., continua Tina privind in jos cu ochii facuti mari de uimire.

Carmella aproba din cap cu durere.

Amandoua ingenunchiara langa Liane. O mangaiara, o indemnara sa se ridice insa ea nu mai reactiona la nimic.

-Trebuie sa aflu cine e al doilea, zise Tina si se ridica.

***

-Exact cum ma asteptam, zise Tina intrand in camera.

-Cine e ? intreba Carmella sperand din tot sufletul ca nu e Theo.

-Ally, zise Tina scurt.

Acum ochii Tinei lacrimara. 

-Acum inteleg, zise Carmella si se lovi cu palma peste frunte. De asta erau ei doi parteneri, era atat de usor dar nu am stat sa ma gandesc niciodata in amanunt.

-Inca nu s-a ridicat de acolo? intreba Tina si arata spre Liane.

-Nu si nici nu a zis vreo ceva, ofta Carmella.

Alex si Theo intrara impreuna in camera.

Tina il imbratisa pe Alex.

-Nu pot sa cred, zise Alex. Erau atat de siguri ca nu o sa fie prinsi.

-Tu stiai? intreba Carmella socata.

-Si eu stiam, zise Theo incet si lasa privirea in jos.

-Si de ce nu mi-a spus nimeni? intreba Liane printre hohote.

Toti isi indreptara atentia spre ea.

-Nu am voie sa spun asa ceva, zise Theo. Iar Alex a aflat din greseala, dar a jurat ca nu o sa spuna.

-Puteam sa jur si eu! tipa Liane.

Se ridica de jos si se duse la geam.

-Puteam sa jur si eu! urla din nou si arunca in perete caietul.

-Liane, zise Carmella rugator.

-Nu! Lasa-ma! urla si ii dadu mana la o parte. N-am stiut nicio clipa ca iubitul meu vinde droguri! Voi stiati si nu ati vrut sa imi spuneti! Ati vrut sa traiesc cu minciuna asta! 

Liane inchise ochii si lasa lacrimile sa curga.

-Nu e asa, incerca Alex sa spuna.

Liane se repezi la el. Il apuca de par si incepu sa il loveasca.

-Si atunci cum e? racni ea doborandu-l la pamant.

Alex incepu sa tipe.

-Liane, ti-ai pierdut mintile! striga Carmella.

Theo o apuca de mijloc si o desprinse cu forta de Alex. Liane il lovi peste maini. Se smulse si se tranti pe jos. 

-Plecati! Toti! Acum! urla cu un ultim efort.

O durea gatul atat de tare. Se ghemui la loc pe jos. 

-Hai afara, sopti Tina. 

Cu totii o privira compatimitor apoi iesira rand pe rand afara.

Liane se intoarse pe spate si isi acoperi fata cu mainile. Incepu sa planga si mai tare. Atat de tare incat fiecare particica a corpului se cutremura. 

Intai a plans din cauza socului, apoi din cauza ca nu concepea sa traiasca fara el  iar acum plangea de furie. Era frustrata, nu vazuse ce era in fata ei. Se straduise sa il creada cand ii turna minciunile alea. Facuse un efort sa uite intalnirile lui pe ascuns cu Ally, momentul cand i-a surprins cu toate acele pachetele pe pat. Nu se gandise niciodata ca ar fi putut fi droguri. O inselase! Ii inselase increderea. 

Era exact ca Ally. Poate ca nu o distrusese pe fata, dar o distrusese pe la spate.

Iar Ally in sfarsit ajunsese unde trebuia. Se gandea ca Tina sigur se simte bine acum ca Ally a fost pedepsit dupa faza cu poza.  

Insa nu era asa. Pe Tina o durea. Nu tinuse la nimeni asa cum tinuse la Ally. Voia sa se razbune pe el pentru ca nu o iubise asa cum il iubise ea. Alex nu era decat persoana la care apela cand ii era greu, care o ajuta, care era alaturi de ea. Dar nu simtea nimic decat compasiune pentru el.

Liane ramase intinsa pe jos. 

Carmella ii adusese mancare atat la pranz cat si seara. Nu se atinsese de ea. Ceru doar sa ii mai vada camera odata inainte sa fie pusa sub ancheta. 

Ii atinsese asternuturile. Caldura lui inca era acolo. Bagajele disparusera. Ramasesera doar vreo doua tricouri imprastiate pe jos. Le culese si vru sa le ia insa politistii ii interzisera. Asadar nu avea nimic de la el decat caietul. Era gata sa il deschida.

Nu vorbi cu nimeni, nici in prima zi, nici in a doua zi. Nu dormise, nu mancase, nu se spalase.  Statea intinsa in pat. Maine era concursul de dans si ar fi vrut sa fie in stare sa mearga, doar pentru Carmella.

Stia ca asteptase atat de mult acest moment. 

Deschise caietul. Ii inspira aroma. Aceeasi aroma. Erau scrise atatea cantece. Atatea versuri.  Majoritatea erau despre viata lui. Nu isi inchipuise vreodata cat de grea este viata lui. 

Gasi cantecul pe care il scrisese pentru ea. Era terminat. Inseamna ca in seara de dinainte de a fi arestat terminase sa il scrie. Ultimele versuri erau scrise tremurat. Liane izbucni in lacrimi. Pe coperta finala interioara era scris "Iarta-ma". Liane inchise caietul si il stranse la piept cu putere. 

Pe toata durata zilei nu facuse decat sa deschida si sa inchida caietul.  Descoperise atatea versuri care ii erau inchinate ei. Cantecul lor se numea "Prima mea dragoste". Liane ar fi trebuit sa il interpreteze iar el sa o aplaude la sfarsit. Dar acum nu mai ramasese nimic din visurile lor. El le distrusese. 

Liane stinse lumina. Nu mai dormea nimeni cu ea. Carmella repeta cu Theo pana tarziu si apoi ramaneau cu totii in camera la Alex.

Nu ii condamna. Carmella si Tina venisera pe putin de 10 ori in decursul zilei, dar ea le gonise de fiecare data.

Iar acum era singura, in intuneric si plangea. Rasuci perna pe partea cealalta pentru ca suprafata era uda.  Retraia ultimele discutii cu el, ultimele saruturi. Mai erau cateva zile si pleca din tabara. Tabara care o facuse cea mai fericita si cea mai trista fata din lume. 

Se ridica din pat si intra in baie. Apuca un foarfece si isi taie cateva suvite cu ciuda. Le arunca la gunoi si iesi din baie. Voia sa se tunda cheala. Nu mai avea rost sa aiba par pentru ca nu mai avea cui sa i-l arate si in acelasi timp suferea. Suferea pentru ca pentru un moment fusese in stare sa isi ciunteasca parul pentru un nenorocit.  Isi mangaie parul.

-Tu nu esti vinovat pentru nimic, zise ea si zambi. Hai sa ne culcam! zise apoi si se aseza in pat cu parul vraiste pe fata.