Ella

1K 48 6
                                    

***

"-Te iubim Ella...."
Acelea au fost ultimele cuvinte ale mamei mele, durerea imi strapunge pieptul , e numai vina mea, stiu asta, toata lumea ar trebuii sa stiie, dar , ma tem ca daca as scoate vreo vorba pentru a povesti ce s-a intamplat in acea zi, intreaga mea fiinta s-ar prabusi intr-o gaura neagra. Nu as mai putea iesi niciodata si....poate ar fi mai bine. Oricum intreaga mea viata, s-a stins o data cu ei.

Dupa disparitia celor mai importante persoane din viata mea(spun asta pentru ca nu urasc nimic mai mult decat cuvantul "moarte") am incercat sa fug cat mai departe de vechea eu. Am incercat sa devin alta persoana una care sa nu mai raneasca pe nimeni in special persoane dragi.

Noua eu locuieste cu unchiul, ,matusa si verisorul ei. Noaua eu a facut tot posibilul sa se mute de la vechea sa scoala, nu ar fi suportat toate privirile pline de mila, acele priviri nu ii va aduce inapoi. Si cu toate acele priviri nu voi reusi sa trec peste asta in veci. Toata lumea isi imagineaza ca m-am mutat deoarece era prea departe si toate cele dar adevarul este cu totul alta , adevarul este ca vreu sa scap din trecut.

-Ella, Tobi v-am lasat mancare in frigider ,ma intorc tarziu nu ma asteptati. Sa stati cuminti.

Da, asa voi face . Nu ma obosesc sa zic nimic deoarece in fiecare dimineata de trei luni avem acelasi ritual , Kat striga eu tac si tobias.....

-BINE MAMA!

Da oamenilor acestora chiar le place sa tipe , sunt extraordinari. Da chiar sunt, ei mi-au fost alaturi dupa moarteaa alor mei si au incercat sa ma simt ca si acasa dar sincer , cum as putea sa ma simt cand nu ii am langa mine pe ....stiti voi.

Da totusi cred ca e momentul sa ma ridic din pat, dau patura la o parte si imi las picioarele sa atinga podeau rece. Tresar la contactul cu acesta si un mic zambet imi apare pe fata .o lacrima imi aluneca pe obraz , e comic cum corpul meu continua sa simta toate aceste senzati cand , inima mea a cam incetat sa o faca. Acum prefer sa fiu indiferenta , pe cine pacalesc nu prea imi reuseste.

-Ella, ce faci azi?

-'Neata si tie Tobias,o sa inveti vreodat sa bati la usa?

-Da, sa stii ca am intentionat sa fac asta dar ar fi durat prea mult, totusi am progresat...

-Da, ma bucur sa aud asta sper sa ajung sa vad acea zi. Zambesc, el mereu reuseste sa imi faca asta.

-Da,da, acum imi raspunzi ? Ce faci azi?

-Pai....voi merge sa ma intalnesc cu o prietena in fostul meu cartier.

-aaa, pacat azi aveam o zi libera si ma gandeam sa stam impreuna.

-Ok, putem face asta , imediat ce ma intorc.Nu stau mult.

-Bine , vb atunci eu ma bag la loc in pat.

-ok.

Desi Tobias este un om cu adevarat activ, adica serios nu e zi sa nu faca ceva interesant,cand are ocazia sa doarma pana tarziu face asta cu cea mai mare placere. Mereu incerca sa ,ma ia cu el sa ma prezinte prietenilor lui dar nu vreau sa para ca stau pe capul lui plus ca a lor gasca nu este una tocmai linistita.

In legatura cu planurile mele, sunt false. De fapt voi merge pana la vechia mea locuinta, pe care am hotart sa nu o vindem voi pastra acea casa pana la moarte. Totusi si Matusa si unchiul m-au sugerat sa nu mai merg pe acolo un timp ,pana ma obisnuiesc cu ideea , de asta nu le spun cand merg acolo nu vreu sa ii supar.

****

Autobuzul opreste in statie iar eu ma grabesc sa cobor, e incredibil cat de tare se aglomereaza si pe timpul verii, e o caldura inabusitoare ce sa cauti pe strada daca nu esti la fel de sarita ca mine.

Pata de cafea pe carteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum