Pata de cafea pe carte

Nick

***

Dupa o zi groaznica, ce poate urma? Da, va spun eu ,doar o seara si mai rea.

-VREAU SA PLECI!

-TI-AM SPUS CA VOI FACE ASTA, DAR DA-MI PUTIN TIMP...SA ARENJEZ UN LOC!

-NU, vreau sa pleci maine ,nu e vina mea ca taicatu e un idiot si nu a lasat un amarat de testament.

-NU,Mai vorbi asa de el, e mort om fara suflet, fratele tau e mort!

-El, a vrut asta , nu e vina mea nu am de ca sa ii plang de mila.

-Cum poti spune asta? El te iubea asa mult..

-Si eu l-am iubit era fratele meu , dovada nu te dau pe mana statului sa ajungi in nu stiu ce orfelinat. Toata lumea va stii ca eu iti sunt tutore,de fapt persoanele carora le-am spus de moartea lui. Deci pana devi major nu ai dreptl la nici o firimitura din avera, iar cand voi gasi un testament, daca a last unul, voi rezolva si cu asta, voi deveni putred de bogata iar tu vei locui intr-un sant....Si multumestei propriului tata pentru asta, lui nu i-a pasat nici macar um pic de tine ,mie de ce mi-ar pasa?

Niciodata nu am simtit o durere mai mare ca asta, avea dreptate lui nu i-a pasat de mine,ar fi aranjat lucrurile inainte sa "plece "dar, nu el m-a lasat in situatia asta.Nu pot sa spun nimic fug repede spre camera mea, incep sa imi ingramadesc cateva lucruri in geamantan.Leptopul si telefonul vor ajunge cat de repede posibil la amanet. Ce viata, cateva minunte in urma ai tot ce iti doresti ,iar apoi,nimic.Ochii ma inteapa cu o forta mai mare ca niciodat,iar sufletul ma doare intr-un hal ,dar nu, nu voi plange lumea nu se sfarseste aici voi reusi, voi gasi eu o solutie. Cobor repede scarile si inchd usa in urma mea trantind-o cat de tare pot. Merg pe strada intunecata cu bagajul in mana sperand sa gasesc un loc unde sa dorm.Ajuns in parc,langa umul din tufisuri intind patura pe care am luat-o cu mine si ma intind. Maine am scoala habar nu am ce voi face, saa apelez la un prieten imi e cam rusine, plus ca nu am nevoie de mila nimanui iar locuitul in parc nu e o solutie. Privesc cerul ce e acoperit cu miloane de stele , ele au intodeauna locul lor, nu dispar niciodata. Intamplator totul imi fuge din minte cu exceptia intamplari de azi din cafenea. Nu pot sa cred ce adormit am fost sa ii fac asa ceva bietei fete si ea sa mai lase si bani. Totusi cine incepe sa planga din pricina unei carti? Sau poate i-am murdarit rochita preferata,ma schimonosesc eu in gand. In continuare aleg sa cred ca plangea din cauza carti , nu parea genul acela de persoana ingamfata si moarta dupa hainute. As vrea sa imi pot cere scuze cum se cuvine, dar unde as putea intalnii o persoana pe care am vazut-o o singura data in viata mea, si care pe deasupra mi-a salvat si slujba?

Petrec tot restul serii gandindu-ma la asta uitand de propriile probleme, acei ochi inlacrimati care ma priveau trist ar fii interesant sa aflu ce sa ascunde in spatele lor.

Intr-un tarziu adorm ,dar intr-o stare de veghe cine stie ce mi se poate intampla in somn..Ma trezesc speriat la un moment, dar vazand un catel destul de mare , de culoare neagra care ma linge pe intreaga fata. Atunci ma trasneste si o idee geniala. Trebuie sa ajung in cartierul vecin acolo il voi gasi pe Ernesto prietenul tatei el mereu ne-a fost alaturi si dintr-o data ma trasnesc vorbele tatalui meu de dinainte dee..accident."Ernesto te v-a ajuta!" Atunci nu le-am inteles sensul dar acum...

-Hei prietene vrei sa vi cu mine?

Catelul nu face decat sa ma priveasca iar eu, pornesc la drum.Observ ca acesta ma urmeaza si poate e mai bine asa .

****

Stau in fata casei si incerc sa imi fac curaj sa intru, ce va crede acest om ? Daca ma refuza si ma mai fac si de ras? ....Stai putin nu sunt in momentul in care sa ma gandesc ca ma fac de ras asta e o situatie mult mai complicata.Apas pe sonerie care scoate un sunet extrem de inervant. Se aud pasi din spatele usii si bucata de lemn se deschide scotand la iveala silueta lui Caleb fiul lui Ernesto. Acesta e un pic uimit dar ii trece repede si imi zambeste ,imi face semn sa intru iar eu fac intocmai.

-Hei!

-Hei, imi pare rau ca apar la ora asta , pot vorbi cu tatal tau?

-Sigur e in biroul lui.

Imi face semn spre o usa din capatul unui hol iar eu pastrez spre aceasta. ciocan si o voce stinsa imi spune sa intru . Ernesto sta la birou si ma priveste cu acea fata de, ti-a luat cam mult.

-Hei,Nick!

-Ernesto, imi pare rau ca vin la ora asta..dar

-Nu mai spune nimic imi dau seama ce s-a intamplat, tatal tau a prevazut asta..

Nu pot sa cred ca tatal meu stia ca mi se va intampla asta si totusi a continuat cu acel gest, poate scorpia de sora.sa avea dreptate.

-Avem o multime de lucruri de vorbit preferi a facem asta in seara asta sau maine?

-Cred e ok sa facem asta acum...

-Bine,dar mai intai,cine e cainele care sta pe peluza mea.

-Nu stiu s-a tinut dupa mine voi rezolva maine si cu el.

-Bine, acum incepi tu sa ma intrebi chesti sau povestesc eu?

-A doua varianta .

-ok. In primul rand vreau sa iti spun ca te-a iubit mult si ma rugat sa iti spun ca isi doreste enorm a il ierti pentru ce v-a face.

-Tu stiai ce vroia sa faca si l-ai lasat?

-Nu, mi-a spus lucrurile astea intr-o seara cand bausem cam mult si am luato ca pe o gluma. Stiam ca sufera din cauza mamei tale. Mi-a lasat o scrisoare si mi-a spus sa nu o deschid pana nu pleaca . m-am gandit ca vorbeste de excursia in Germania dar... stii tu. Asta e scrisoarea , pentru tine e .

Imi intinde o scrisoare deschisa si iese din birou.eu o deschid cu grija si incep sa citesc.

"Draga Nick,

Nimic nu imi doresc mai mult decat sa imi ierti gestul , dar spre apararea mea nu mai traiam inca din ziua morti ei. Stiu ca in ultima perioada oricum iti faceam viata mai grea decat sa te ajut. Imi pare rau!

Stiu ca iti va fi greu si dupa disparitia mea, asa ca ti-am lasat si un testament , e ascuns in casa bunici, dar mai bine nu il cauti pana nu implinesti 18 ani. In caz contrar tutorele tau va primi o parte buna din avera. Imi Pare rau, Ernesto te va ajuta, doar nu uita ca te iubim , si eu si mami."

Acum chiar nu mai pot sa ma opresc din plans, e adevarat dupa moartea mamei nici unul din noi nu a mai fost la fel ,dar eu nu sunt un las ca el sa ma sinucid si nici nu imi petrec ultimele zile din viata indopanduma cu alcool, si totusi ultima lui fraza imi mai incalzeste sufletul, Trebuie sa continui, sa merg mai departe ,sau poate...