Pata de cafea pe carte

Ella

-Vrei sa faci tu painea cat eu duc carnea in bucatarie?
-Daa! Cum sa nu!
Scott pleaca in casa carand cele 2 platouri pline cu gratar iar eu raman cu Nick uitandu-ma la el confuza.
-Stii ca te place acum de ce te mai lingusesti?
-Ce ai ? Nu ma lingusesc , chiar vroiam sa fac asta .
-Bine dar....
-Bine dar ce?
Cred ca inebunesc dar Nick tocmai s-a rastit la mine .
-Ce ai?
-Ce am?
-Te porti ciudat ...am facut ceva?
-Nu!
-Si atunci?
-Nu am absolut nimic .
-Da, si eu te cred pe cuvant.
-Stii ce, spunele tu te rog ca nu ma simt prea bine si plec acasa .
Nu am mai apucat sa scot un cuvant ca Nick deja trantea poarta in urma sa lasandu-ma socata si confuza.
-Unde a plecat Nick?
-Acasa nu se simte prea bine.
-Asa de o data ?
-Da , pai cred ca merg dupa el!
-Nu acum ! Acum te pui la masa ca sa nu ma supar !!!
Ma asez la masa si cu siguranta urmatoarele 10 minunte trec ca melcul ,pentru ca atat mi-a luat sa mananc.
-Kat as ramane sa te ajut sa strangi dar as vrea sa vad cum mai e...
-Stai linistita draga cand vine vorba de spalat vase semeni leit cu mama ta!
Ma uit rusinata la ea din cauza incercari mele de a ma sustrage din asta dar ea continua repede:
-Glumesc ,fugi!
Salut in graba si iesind pe poarta nu stiu cum sa fac sa ma misc mai repede acolo, de obicei nu face asa . Nu a facut niciodata asa .
Cand am ajuns in fata casei masina nu era acolo asa ca am continuat drumul in speranta ca imi voi da seama unde ar putea merge . Cand am facut curba spre parc am vazut un baietel cu un balon asa colorat ca am crezut ca o sa rasara un curcubeu din el. Din fericire numai din mine a rasarit o amintire care imi readuce aminte cat de ticaloasa pot sa fiu.
Asa cum banuiam statea pe bancuta din fata mormantului si inca de cand l-am zarit am simtit cum inima mi-o i-a la goana . Cum am putut sa uit .
Eram in spatele lui si cu toate acestea imi era frica sa ii vorbesc sau sa il ating ma simteam prea rusinata. Intr-un moment de curaj degetele mele ii ating spatele acesta trasarind la atingerea mea si privindu-ma speriat.
-Imi cer ....imi cer scuze nu stiu cum am uitat.
o lacrima i se prelinge pe obraz , la fel si mie ,iar gestul lui de a ma lua in brate ma i-a prin surprindere.
-Nu vroiam sa vin e ...e prea greu sa fiu aici!
-Stiu Nick ! Stiu cume este dar trebuie sa vi mai ales azi. Se implineste un an.
-Ti-ai amintit pana la urma ...desi nu stiu cum, am spus vreodata cand s-a intamplat?
-Da ....o data...mi-am stors cam tare creierul sa stii.
-Imi cer scuze ca m-am purtat urat nu am vrut ...
-Stai calm...trebuia sa imi spui .
-Stiu!
-Te iubesc stii?
-Si eu te iubesc!
-Nu eu!!! Parinti tai! In ciudat tristeti ce ii impaienjena ochii incepe sa rada .
-Stiu!Tu nu ma iubesti?
-Daca zic nu, ce o sa faci?
-O sa fug cu tine prin cimitir pana recunosti!
A fost randul meu sa rad caci ideea sa parea nebuneasca si despeinsa dintr-o comedie de dragoste, horror.
-Bine gata!
-Gata....
-gata!
-Gata ce?
-Gata recunosc !
-ce recunosti?
-Ca..... dar stii deja !
-Da, dar ador sa o aud!
-Te iubesc !
-Cat ?
-Cum adica?
-Adica cat ma iubesti?
-Pana la Mc si inapoi!
-Serios?
-Dap!
-Pai asta e cam putin!
-Nu daca e un drum cu tine infometat si nerabdator sa ajungi atunci pare cel mai lung drum!
-Esti o ciudata stii?
Incepem sa radem pana ce observam o femeie destul de inspaimantata cand trece pe langa noi.
-Bine, crede sigur ca suntem nebuni!
-Da cred la fel!
-Mergem la Mc eu inca nu am mancat? Sau poti sa imi faci tu ceva?
-S-a facut! Ce iti pofteste inima?
-Pai ador cum faci pastele .
-Sa cumparam paste!Si...pana la capatul universului
-Ce?
-Pana la capatul universului te iubesc .
-Si eu la fel . TE IUBESC pana la infinit.