Pata de cafea pe carte

Ella

Ella

***

Stau in gigantica bucatarie si pregatesc ingredientele in timp ce baieti s-au dus sa se spele si ei pe maini. E destul de enervant ca Tobias l-a invitat si pe Nick sa ramana, dar totusi ar trebuii sa ii fiu recunoscatuare nu sa ma gandesc ca mi-ar fi mai bine fara el. Tipul asta ori a uitat ce s-a intamplat in cafenea ori am visat eu, cea ce e putin probabil din moment ce cartea mea este plina de pete de cafea.

Cand cei doi intra in bucatarie eu scot castroanele si mixerul. In aceste momente ma bucur ca mama m-a invatat sa fac mancare Kat nu cred ca va face prea multe prajituri, si o inteleg.

-Cu ce te ajutam?

Tobias pare nerabdator in timp ce Nick pare sa se simta la fel de incordat ca si mine.

-Poti sa cureti nucile?

-Desigur !

-Si..si eu?

Spune Nick putin stangaci .Eu raman putin uimita nu credeam ca ne va ajuta cu adevarat. Zambesc si ii arat formele de prajituri.

-Pregateste formele.

-Ok.

Si in 10 minunte briosele ajung in cuptor raspandind un miros divin.

Acum stau si ma uit la baieti care vorbesc nu stiu ce chestii de ale lor.

-Ella tu nu mai spui nimic? E inervat cand propriul verisor te scoate din sarite.

-Nu...eu merg sus mai am teme.

-Se pare ca nu ai auzit ,exact asta spunea si Nick ca trebuie sa faca . Lucrati impreuna, eu trebuie sa sun pe cineva o sa dureze.

-Nu e nevoie , o sa o fac acasa!

-Stai calm , apropo imi pare rau de petrecere am auzit ce sa intamplat. Macar asta e singura problema gandestete cum ar fi sa nu iti dea bani de buzunar, sau sa te puna sa lucrezi sau sa iti ia masina sau ..

-Ok, am inteles. Eu ma uit extrem de nedumerita la ei, Tobias vorbeste de parca Nick ar fi bogat, atunci de ce lucra la cafenea si de ce,nu a spus asta cand Tobias a mentionat. Ceva e ciudat , totusi ar trebuii sa imi tin gura pana ce aflu ceva.

Tobias dispare din camera, iar noi ne uitam destul de stanjeniti unul la altul . El incearca sa para nepasator dar nu prea ii iese.

-Tobias poate fi inervant uneori, eu pot ramane aici sa astept tu dute si iti fa temele daca vrei!

-Da el este, dar nu ma deranjeaza, merg sa aduc cateva foi pixuri si ma rog, ce mai e nevoie. Bine inteles daca esti de acord?

-Ok! Imi arunca cea mai plictisita privire din cate exista dar ma prefac ca nu observ. Baiatul asta imi devine mai antipatic cu cat il vad mai des. Iau tot ce am nevoie din camera si cobor scarile incercand sa nu scap nimc pe jos, aud in fuga cum Tobias pronunta numele Sarei, dar continui sa merg. La intrare in bucatarie ,sunt pe cale de a scapa toate cartile pe jos , dar bineinteles ca nici nu se deranjeaza sa ma ajute. Intr-un final ajung cu ele pe masa dar cand ma intorc penarul care se agatase de mine se imprastie pe podea imprastiind peste tot mixuri si creiaone. Nick se abtine sa nu rada dar se aude clar cum pufneste. Ce acum el rade de mine, cand a varsat acea cafea nu parea asa de amuzat. Nu ma mai pot stapani si ii arunc o privire ucigasa .

-Multumesc de ajutor ! spun sarcastic atunci cand ma ridic de pe podea dupa ce reusesc sa adun totul.

-Pentru nimic. Mai si raspunde , poate ar fi trebuit sa fac o plangere in acea zi.Ii arunc in fata o foaie si un pix,dupa care ma asez pe scaunul din celalalt capat al mesei,continundu-mi treba.Temele nu sunt forte grele, dar nu cred ca cineva ar fi in stare sa le ignore, e tare intimidanta profesoara .Mu dureaza mult sa termin si sa ma indrept spre cuptor pentru a scoate micile bucati de fericire din cuptor. Le asez pe o tava pe aragaz pentru a se raci putin inainte de a le orna.Ma asez din nou la masa pentru a strange hartiile imprastiate si a le duce in camera, Nick imi inapoiaza pixul facand un semn cu capul in loc de multumes. Prefer sa nu spun nimic, nu sunt genul de persoana certareata asa ca ... Arunc cartile pe birou si incerc sa il gasesc pe Tobi , pentru a nu mai sta singura, toata acea admosfera e extreme de bizara. Intru in camera lui si il strig incet.

-Sunt in dus vin imediat, nu lasa musafiri singuri.

-te urasc . soptesc si ma indrept spre usa in timp ce il aud pe el spunand:

-Si eu te iubesc.

Asta ma face sa ma simpt mai bine, umorul lui e cea mai buna parte a sa. Inca zambesc pana ce sa intru in bucatarie si sa dau cu fata de "realitate".

-Ti-a luat mult! Spune aranjanduse mai confortabil pe scaun.

-Da, ma gandeam ca....era sa spun ceva urat dar mai bine ma abtin si trec mai departe.Multumesc pentru ca l-ai adus acasa pe Four.

-Fi sigura ca daca stiam ca e al tau nu o faceam.

AU! Asta a durut, dar intodeauna am crezut ca daca nu simpatizezi pe cineva nici acel cineva nu te va simpatiza pe tine asa ca ...cui ii pasa?

-Cred ca ar trebuii sa ornez briosele.

Nu spune nimic doar se uita in continuare la mine cu o fata ce te baga in sperieti cu siguranta.

Scot glazura din frigider si bombonelele si incep sa le ornez cu ciocolata si incerc sa sar peste Vnilie dupa care nu ma omor. Imi place ca corpul meu sa miroasa asa dar nu si stomacul.

-Fan ciocolata! Spune cu privirea atintita intr-un colt al camerei.

-Cine nu e ?Tu?

-Nu, nici gand o iubesc, nu pot sa suporta oameni care nu o fac.

A devenit serios si nu inteleg mai nimic din tot ce spune acolo. Ma mai linistesc cand incepe sa chicoteasca.

-Sa vezi ce fata ai facut, erai asa confuza.

-Tu chiar nu iti amintesti de mine? Intreb fara sa ma gandesc inainte si acum imi pare rau.

El pare sa se gandeasca si pare si extreme de surprins de intrebarea mea.

-Ar trebuii? Spune si ma face sa ma prabusesc de pe norisorul meu imaginar .

-Da, adica poate te-am confundat eu. Spun desi nu cred nici un cuvant.Serveste prajituri .

Acesta alege fix prajitura pe care o facusem special pentru mine ,si zambeste inainte de a isi infringe coltii in ea. Mica fetisoara de pe briosa pare trista acum,ea imi era destinata mie.

-Aaa, o vroiai tu? Spune cu mancarea in gura.

-Nu. Spun pe o voce mult prea taioasa.Totusi esti sigur ca nu tu lucrai la ...

Nu apuc sa continui deoarece ma trezesc cu buzele sale peste ale mele inainte de a auzi vocea verisorului meu in incapere.

- Eu sunt.... Se opreste uitandu-se la noi cat se poate de mirat.

Eu raman blocata atunci cand se desprinde de mine si incerc sa scap de glazura de ciocolata de pe buze . Am capul aplecat si obraji simt ca imi ard .

-Noi.. Incearca Nick sa spuna.

-Cred ca ar trebuii sa pleci! Spune Tobias si il apuca pe Nick de dupa umeri. Multumim pentru caine.

-Multumesc pentru desert spune intorcandu-se spre mine cu un zambet siret. A fost delicios.

Tobias inchide usa dupa el iar eu aproape cad pe langa scaun cand incerc sa ma asez.

-Asta a fost.. spune Tobi dar nu termina bine deoarece eu il intrerup.

-Sa nu mai pomenesti de asata in viata ta.

-Vroiam doar sa spun..

-ssst, nimic. Spun si ies din bucatarie pentru a ma indrepta spre camera mea.

Buzele lui par sa fi ramas lipite inca peste ale mele si gustul de ciocolata de pe ele pare sa nu se mai risipeasca vreodat. Cu siguranta nu ma asteptam ca primul meu sarut sa fie asa., nemernicul. De ce a facut asta? Eu doar il intreabam de...Evrika! asta e , era un secret , si el ma recunoaste dar nimeni nu trebuie sa afle de cafenea de asta ma sarutat cand a intrat Tobias pentru a ma oprii.Dar nu mai bine imi punea mana la gura decat sa faca acest gest. Si de ce se ascunde in fata prietenilor? Atatea intrebari si nici un raspuns , mi-ar prinde bine o plimbare.

-Four!

Capitolul e cam slabut dar a inceput scoala si nu prea mai am timp de scris imi pare rau , urmatorul va fi mai bun.