Pata de cafea pe carte

Nick

O cautam de 2 zile si ea inca nu a aparut . E numai vina mea stiam ca a trecut printr-o perioada grea si totusi am facut , ce am facut si acum cred ca e picatura care i-a umplut paharul. Singurul lucru pe cere mi-l doresc acum este sa o gasesc bine, sa fie bine. Domnul Smith se simte si el tare vinovand punand totul pe seama lui. El i-a dpus ca l-a dezamagit si ca nici nu o poate privi si totul numai din cauza mea . Daca pateste ceva nu am sa mi-o iert niciodata. Simt fiecare vena cum e inundata de sînge si cum tot pare sa se adune in inima. Atat de mult sange incat sta sa explodeze....de durere. Dm. Smith si dma. Smith ma lasa sa ii ajut cu cautarile cu toate cate am facut, dunt niste oameni buni. Si atunci imi aduc aminte hainele pe care le impaturea , plecarea ei era deja planuita. Nu pot sa cred ca a facut asta. Mai are 3 luni si devine majora , ea chiar a plecat.

Dupa trei ani....
De atunci aştept in fiecare zi . O aştept sa se intoarca, inca sper. Politia nu a gasit nici macar o urma si cea mai mare frica a mea e sa nu fi patit cu adevarat ceva rau. Trei ani, trei nenorociti de ani in care am udat seara de seara o perna, trei ani in care prietenii mei m-au privit ca pe un distrus. Trei ani in care am fost distrus. Am reusit pana la urma sa caştig procesul ... sa ma inscriu la facultate si in timpul ce imi ramanea timp sa ma gandesc la ea am hotarat sa conduc firma tatei. Duminicile le petreceam cu Familia Smith , luand cina şi aşteptand-o iar fiecare seara se incheia cu lacrimi. Inca nu ne vine sa credem ca a plecat. Voi ce ati face in locil meu ati inceta sa o cautati .... v-ati pierde speranta? Ei bine ej nu am angajat cei mai buni detectivi care o cauta de mai bine de doi ani ..... si nimic.
Era duminica seara si ca de obicei eram asezati la masa , televizorul era aprins şi nimeni nu spunea nimic toti ascultam o emisiune stupida despre talente noi descoperite in cele mai bizare locuri sau arta facuta de persoane bizare sau era arta bizara? Cui ii pasa?!! Acum incepe sa spuna despre nu stiu ce tipa care deseneaza si a scris nu stiu ce carte pentru ca ascult doar partial . Apar imagini cu niste tablouri tare frumoase. Tablouri ilustrand niste ingeri , unii superbi cu aripi diafane strabatand universul , printre puzderii de stele, era un tablou divin. Era de parca puteai sa simti acei ingeri mangaindu-ti sufletul. Trebuia sa am tablourile alea. Toti cei din camera pareau la fel de fascinati ca si mine de tablou. Prezentatoare incepe sa spuna cum aetista nu a vrut sa apara la tv si ca parea cam tacanita din punctul ei de vedere, cea ce era cam urat din partea ei din moment ce probabil biata femeie auzea ce spunea ingamfata asta. Termina spunand ca artista isi dorea totusi sa transmita un mesaj . Desfacu un plic si intoarse plicul spre camera uitanduse putin nedzmerita. Pe plic scria caligrafic.
"Îmi pare rau!"
Nu ştiam ce sa mai cred poate ca imi pierdusem mintile dar acele cuvinte pareau sa imi linişteasca sufletul, de parca mi-ar fi fost adresate. Mainile au inceput sa imi tremure si m-am scuzat pe motiv ca e tarziu si trebuie sa plec.

A doua zi uitandu-ma la ştiri am descoperit ca nu doar pe mine ma impresionasera desenele ci o multime de oameni işi doreau sa le cumpere şi sa descopere artistul din spatele operelor. Fata insa parea de negasit din cate spunea presa si asta ma intrista oarecum , e prima data cand ceva de la teve ma mişcă .
La cursuri am cam adormit , la lucru am avut o multime de dosare de semnat iar acasa m-am uitat la desene pentru ca la asta se uita ea. Noua casa nu era nici pe departe asa de buna ca cea a Ellei care era incalzita de desenele ei.