Pata de cafea pe carte

Nick

Nick

***

Ma indrept cu pasi mici spre casa lui Ernesto si ma gandesc , la aceasta zi care a fost mai mult decat incarcata de evenimente. Dupa vizita facuta Ellei, si acel sarut mai mult decat nepotrivit , am fost nevoit

Sa merg la munca. Nu am fost prea active si nici foarte atent deoarece m-am cam gandit la ... da exact .

Acum ma simt tare prost, mai intai ii distrug cartea , dupa ma prefac ca nu o cunosc , urmeaza sa o mai fac si cu nervi iar intr-un final o sarut pentru a o opri din vorbit. Da ,sunt un mare nesimtit, dar poate asa trebuie sa fiu ca sa o tin departe de prieteni mei , nimeni nu trebuie sa stie ce mi s-a intamplat. Si ea ar putea sa distruga totul. Totusi orice mi-as spune pentru a ma simtii mai bine tot ma seaca un lucru. Biata fata tremura din toate incheieturile cand am sarutat-o , poate ea nu mai facuse asta si eu, eu i-am furat primul sarut. Ma, mai gandesc totusi ca poate era nervoasa si din aceasta cauza tremura, deoarece nu era posibil ca acele buze dulci si pufoase sa fi ramas nesarutate atata timp.Da.. asta am zis acel sarut a fost minunat desi, nu a fost unul chiar adevarat. Pierdut in ganduri nu imi dau seama cand ajung in fata casei unde sta Caleb asezat pe veranda.

-Tu mereu vi asa tarziu?

-Frate e abea 7...nu e tarziu!

-Ba da daca ai stat pana acum la scoala.

-Haha, ce amuzant!Spun incruntandu-ma.

-Imi pare rau, nu am vrut sa te supar. Stii tata mi-a povestit ce ai patit si stiu ca mi-ai spus sa,nu spun nimanui chiar inainte sa aflu dar, nu inteleg de ce?

-De asta, nu vreau sa ii para nimanui rau pentru mine! Spun cu o voce mai taioasa decat mi-as fi dorit.Scuze! spun mai putin nervos.

-Nu, e vina mea. Inteleg daca nu vrei sa vorbesti cu mine despre asta.

-Nu e vorba de tine frate, nu vreau sa vorbesc cu nimeni.

-Ok , totusi daca ai nevoie de ceva vreodata...

-Stii de fapt chiar am! Caut un loc de inchiriat ceva mic, ieftin doar nu o sa stau aici pe veci!

-De ce nu, nu deranjezi pe nimeni!

-Da, da, totusi omul vine dar mai si pleaca.

-Cum crezi. ma voi interesa.Spune si imi arunca un zambet. Ii intorc gestul si intram impreuna in casa.

In mai putin de o ora sunt deja in camera mea, cu stomacul plin si cu gandul la ceva mai bun decat un desert.Maine clar imi voi cere scuze, dar tot nu voi fi de acord ca ea sa intre in grup.Ma intind pe pat si adorm in mai putin de zece minunte. "O multime de imagini inspaimantatoare imi trec pri fata ochilor , o vad pe mami cum sta pe acel pat iar tata se apropie de ea plin de sange aceasta plange iar el incearca sa o linisteasca. In schimb ea tipa la el si il cearta spunandu-i ca m-a lasat singur, ca m-a lasat pe mana vrajitoarei si ca mi-a distrus viata. La final se intorc spre mine si au ochii in lacrimi. un barbat cu haine de doctor si cu o masca de protectie pe fata vine si ii apuca de maini . Ii trage dupa el si ii smunceste la fiecare pas. Vreau sa sar la gatul acelui om brutal dar o multime de maini ma trag inapoi . Lacrimile imi curg siroaie pe fata si cad izbinduma de pamantul tare. Acum podeaua incaperii s-a schimbat in pamant iar mainile mele strang cu putere iarba ce il acopera. O umbra imi atrage atentia si imi ridic capul acum mult prea greu. Observ cel mai frumos copac si corpul unei persoane rezemat de acesta. Ma ridic cu greu de jos si ma indrept cu greu spre acea persoana. Un par saten se vede de la departare iar cu fiecare pas imi dau seama ca e parul unei fete care sta cu o carte in mana. Zaresc cartea si vad o mare pata.

-De ce te uiti asa, tu ai facut-o, dar nu numai asta ai facut nu? Acel barbat in uniforma pe care l-am vazut mai devreme se indreapta spre ea. Nu pare sa il vada. El o apuca de mana iar ea se ridica. O apuc de brat si incerc sa o trag inapoi dar nu se intample nimic."