Nu mă cunoașteți

Capitolul 2

Chad era cel mai perfect băiat pe care îl cunoșteam, la fizic mă refer. Era înalt și slab. Chiar dacă nu avea mușchi, corpul lui arăta irezistibil. Părul lui galben ca soarele se potrivea perfect cu ochii albaștri de gheață, totul fiind conturat de o privire dură, care ar putea face pe oricine să înghețe. Știu, sunt o fată cuminte, ar trebui să aleg un băiat pe măsura mea, dar e ceva ce mă atrage la băieții duri. Singura parte rea la el este că își bate joc de mine la fel ca și ceilalți. La ce mă pot aștepta? Să îi placă de MINE celui mai frumos și mai popular băiat din oraș? Nicio șansă. Partea și mai proastă este că sunt atât de îndrăgostită de el, dar cu toate că își bătea joc de mine cel mai mult dintre toți, nu reușeam să îmi schimb sentimentele față de el. Cum să iubești o persoană care te face să te simți ca un căcat? Aș vrea să știu, să știu de ce, să știu ce pot face în privința asta.

După câteva momente văd că se apropie de el acea fată cu părul vopsit și cu haine mult prea mici pentru ea. Mă întreb cum de nu îi face directorul observație, adică nu prea e normal să vii cu silueta și decolteul la vedere și cu fusta extrem de scurtă. Dar se pare că tuturor le place să o vadă așa. Observ că se duce lângă Chad, se așază în poala lui și începe să îl sărute cu poftă. Ah, uitasem că e împreună cu Erika. E clar, doar sunt cei mai populari din școală. Continui să mă simt ca un rahat, după care mă întorc, dar nu ajung să fac decât câțiva pași fiindcă cuplul anului își face imediat apariția în fața mea.

-Te distrezi uitându-te la noi? Începe Erika rece.

-Las-o, pui, pentru ea e ceva total necunoscut, până și creierul ei e virgin, râde Chad cu poftă. Cred că de asta a și plecat, că îi era prea rușine să vadă așa ceva.

Mă durea să văd cum se purta cu mine. Știu că nu am făcut nimic rău nimănui, niciodată. Nu meritam să îmi vorbească așa... Am rămas cu capul în pământ, încercànd să nu plâng. Mi-au mai adresat câteva jicniri, după care au plecat râzând în hohote. Voiam sa mă întind pe jos și să le dau frâu liber lacrimilor.

-Nu, nu aici... Spune Lys și mă trage după ea.

M-a dus până la baie, unde m-a ajutat să mă liniștesc.

-Respiră, draga mea. Și îți dau un sfat: niciodată să nu plângi undeva unde te pot vedea oamenii. Nu vrei să pari și mai slabă, nu?

-Nu... Dar nu rezist. Cu Chad e diferit. Mă rănește cel mai mult când își bate joc de mine.

-Tot nu înțeleg cum ai căzut și tu în plasa lui. Cum naiba să îți placă de cineva ca el? Clar nu v-ați potrivi. Nu vreau să te supăr, dar spun asta fiindcă țin la tine.

Mi s-a pus un nod în gât. Știam că are dreptate, dar nu mă puteam abține. Mă gândeam la el în continuu. Am dat încet din cap și am hotărât să mergem în clasă. Restul zilei am stat în bancă, pentru a nu mă întalni fin nou cu el. În fiecare pauza am auzit râsetele colegilor, unul a venit și mi-a doborât cărțile din bancă, iar altul a aruncat cu penarul în capul meu, prefăcându-se că a fost un accident. La un moment dat, o colegă a venit la banca mea și pentru câteva secunde s-a pus cu fundul pe masă și cu picioarele pe mine, ca și cum aș fi la fel de importantă ca și podeaua. Voiam să îi zic să plece, dar cu siguranță m-aș fi ales cu o palmă din cauză că am îndrăznit să comentez.

După ore am plecat ultima, să nu risc să mă întâlnesc cu cineva. Ajunsă acasă, am început să mă pregătesc pentrueditațoa la engleză. Bine că era ultima ședință, fiindcă o aveam atât de târziu, încât mă întorceam pe întuneric. Uram asta, cine știe câte pericole încep să apară odată cu lăsarea nopții? În fine, mi-am dat seama că mama nu era acasă. Ciudat, o fi stat mai mult la servici. Nu o mai aștept, sigur știe unde sunt.