Prolog

440 18 0
                                    

I-am văzut acel păr blond de la depărtare. Nu îi vedeam bine fața, dar aveam o senzație că este el. Mi-am dat jos ochelarii de soare pentru a-l vedea mai bine și mi-am pus telefonul la ureche ca să pară ca vorbesc cu cineva. Cu cât mă apropiam, cu atât inima îmi bătea mai tare. Când ne-am apropiat suficient de mult, i-am facut cu mâna prietenului său în semn de salut, după care m-am uitat, pentru o secundă, în ochii lui albaștri care îmi trezeau atâtea amintiri.

Nu mă cunoaștețiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum