Nu mă cunoașteți

Capitolul 12

Nu știu de ce, dar discuția cu Sean mi-a dat ceva de gândit. A trecut aproape o săptămână în care n-am văzut-o pe Jenna și nici nu am vorbit cu ea. Problema este că a început să-mi lipsească. Ce e cu mine? Nu se poate să îmi placă de ea. Sigur m-am obișnuit să o văd în fiecare zi și acum parcă s-ar fi schimbat ceva. Sper să îmi treacă repede sentimentul ăsta cum că ar lipsi ceva. La studio, Sean s-a purtat cu mine ca întotdeauna, ca și cum ar fi fratele meu. Cumva, asta mă făcea să mă simt și mai rău, știind cât de mult o iubește pe Jenna. Bine, nu că m-aș plânge, adică ultimul lucru pe care mi l-aș dori ar fi să îl supăr și să mă dea afară. De când umblu cu Sean, am devenit destul de cunoscut prin oraș, mai ales că asta e și meseria mea.

-Frate, nu știu cât de mult te interesează, dar am văzut-o ieri pe Jenna, îmi spune Billy deodată.

-Știi că nu mai am nicio treabă cu ea, răspund sec.

-Știu, dar era diferită. Știi că era închisă în ea înainte? Acum e și mai rea, abia m-a salutat. Niciun zâmbet, ca de obicei. Nimic. Nu știu ce i-ai făcut...

-Simplu, nu a vrut să mă satisfacă, așa că am renunțat să mai încerc. Totuși, cât ar fi vrut să aștept după ea?

-Păcat. Tot îmi imaginez cum ar fi să am o noapte cu ea, râde el, doar că de data asta nu mi se mai pare așa amuzant.

-Despre ce vorbiți aici, băieți? Îl văd pe Sean sprijinit de tocul ușii, cu o sprânceană ridicată.

-Um, despre o melodie nouă, încerc să ies din situația penibilă.

-Aha, cum spuneți voi, îmi aruncă, pentru o secundă, o privire care m-ar putea ucide, după care pleacă.

-Sean, stai puțin! Um, ai mai auzit de Jenna în ultimul timp?

-De ce te interesează?

-Vreau doar să știu dacă e bine. Nu am mai auzit nimic de ea, nu am mai văzut-o, nu a mai venit pe aici...

-Nu e ca și cum ți-ar păsa de ea, nu-i așa? Chad, fata te iubește, crede-mă că îi face rău să te vadă.

-Frate, nu te supăra, dar cred că exagerează puțin. Adică am fost împreună o lună și nici nu am făcut sex. Nu avea cum să mă iubească așa repede. Și mai ales că nu e genul care să se atașeze de băieți.

-Dacă ai știi tu, nu ai mai vorbi. Poate chiar nu ai mai fi făcut toate lucrurile astea. Sau poate că ai fi fost și mai rău. Știu că bărbații sunt niște jucători, dar unii chiar întrec măsura.

-Sean, ce ți-a spus Jenna în seara aia? Cred că e ceva ce încerc să aflu de când am cunoscut-o.

-Poate de când crezi că o cunoști.

-Ce vrea să însemne asta?

-Știi ceva? Dacă voia, îți spunea ea. Nu e dreptul meu să mă bag. Dacă ești așa curios, du-te și întreab-o, dar dacă ai ținut cât de puțin la ea și ai puțină decență, o s-o lași în pace.

Ce a vrut oare să spună prin "de când crezi că o cunoști"? Frate, dacă tot te apuci să spui ceva, explică dracu la ce te referi. Of, trebuie să mă duc să o văd, să vorbesc cu ea, să lămurim lucrurile odată pentru totdeauna. Știu că sunt egoist, că nu mă gândesc deloc la ea, dar nu îmi pasă. Am ieșit imediat pe ușă și m-am îndreptat în fugă către apartamentul ei. În câteva minute am fost la ea, dar ceva mă împiedica să bat la ușă. Simțeam un sentiment în stomac, parcă aveam emoții, ceea ce era, evident, imposibil. Nu știam cum se simte, se poate să fie plânsă, cu părul răvășit și cu rimelul pe toată fața. Oarecum, gândul ăsta m-a făcut să mă simt foarte aiurea și să îmi doresc să intru în casă, să mă duc la ea și să o strâng în brațe și să îi spun că totul va fi bine. Deodată văd cum se deschide ușa, în fața mea apărând Jenna, care arăta al naibi de bine, parcă era mai frumoasă ca niciodată. Prezența ei mă umplea de fiori. A tresărit odată, văzându-mă.

-Vai ce greșală am făcut... Spun fără să îmi dau seama.

-Dacă ai terminat cu holbatul, te poți da din calea mea, ca să pot pleca.

O văd cum trece pe lângă mine, fără să îmi adreseze măcar o privire, de parcă aș fi o persoană străină.

-Jenna, stai! Trebuie să îmi spui!

-Dacă cineva ar trebui să ceară explicații, aceea aș fi eu, doar că nu o să o fac, fiindcă nu mă interesează.

-Trebuie să îmi spui ce i-ai spus lui Sean. Știu că i-ai spus despre trecutul tău, fiindcă atitudinea lui s-a schimbat radical.

-Poate s-a schimbat fiindcă știe ce mi-ai făcut.

-A spus ceva de genul: "de când credeai că o cunoști". Explică asta.

-Sean și gura lui mare. A mai spus ceva

-Nu vrea să se bage. Și e vreau să o aud de la tine.

-Da, fiindcă ești genul ăla de băiat care crede că i se cuvine orice și care trebuie să știe totul. Ei bine, asta nu se va întâmpla. Nu ai niciun drept să știi și mai ales nu mai ai motiv să te apropii de mine vreodată. Așa că, dacă mă scuzi, spune și pleacă.

De ce mă doare atât să o văd plecând? De ce simt o dorința atât de puternică să o sărut? Și ce a fost cu fiorul ăla pe care l-am simțit câbd am văzut-o? Of, cine ești tu, Jenna, și de ce mă faci să mă simt așa? Nu se poate să îmi placă de ea! Eu nu mă pot îndrăgosti!

-Posibil să fii în faza de negare, apare Sean din spatele meu, parcă citindu-mi gândurile.

-Ce faci aici?

-Te-am urmărit, văzând că nu îmi poți asculta sfaturile. Voiam să mă asigur că nu faci o prostie și mai mare.

-Nu știu ce se întâmplă cu mine. Toată săptămâna nu m-am gândit decât la ea, acum tot simt nevoia să o protejez, să o fac să se simtă mai bine. Sean, mă doare să știu că e supărată. Și mi se pare doar mie, sau s-a făcut mai frumoasă ca niciodată?

-Știi ce se întâmplă aici? E iar partea aia de jucător. Ai vrut-o la început, când știai că nu o poate avea nimeni, după care, când ai avut-o, te-ai plictisit. Acum când nu o mai ai, o vrei din nou.

-E ceva diferit. Înainte o vedeam ca pe un premiu, ceva ce pot obține dacă joc destul de bine.

-Deci începi să o placi?

-E imposibil! Eu nu plac pe nimeni, eu fac doar sex.

-Știi ce? Trebuie să îți dai seama ce vreo de fapt. Poți, cum am spus, să fii în faza de negare, să o placi fără să îți dai seama, dar oricare ar fi poblema, nu cred că Jenna o să te ierte așa ușor, spune el, iar mie parcă mi se rupe inima.