Guns and Roses

4- Pralinele de ciocolată

De zece zile sunt aici şi mai mereu stau cu "fratele meu" care este un bărbat de treabă, cu poftă de viaţă şi cu un hobby pentru colecţionarea tablourilor scoase la licitaţie sau vândute de deţinători de anticariate. Pe Damian îl evit, deşi el este mereu drăguţ şi amabil cu mine, eu îi răspund mereu urât şi sunt rece cu el. Nu pot trece cu vederea că ne-a trădat! Sau îl evit pentru că îmi este frică să-i cedez din nou şi să mă comport ca o îndrăgostită... Cu el am mai vorbit dar rar pentru că este plecat şi el din zonă, iar acasă familia crede că sunt în excursie.

Cobor jos pentru a servi micul dejun şi surpriză! Din nou Sergio este plecat. Mă aşez la masă unde Damian citeşte din ziar şi aştept ca Mira, bucătăreasa, să ne aducă gustările. Mă holbez la Damian şi îl scanez amănunţit: ochii aceia verzi care încă mă ameţesc, părul lung şaten, buzele sale... Nici nu mă mir că sunt îndrăgostită de el... Inimă proastă! De ce nu poţi să iubeşti pe cine trebuie? Trebuie ţie să-ţi placă de el, deşi este personajul negativ!

-Dacă te mai holbezi în continuare la mine, mă intimidez.

-Nu mă holbam! sar eu în apărarea... mea!

-Ştiu, sunt irezistibil...

Îmi dau ochii peste cap teatral şi realizez că Damian cel vechi s-a întors. Există doi Damian dacă vă întrebaţi: cel arogant, ironic, sarcastic şi cel tandru, dulce, atent. Mie îmi plac ambii, dar primul reuşeşte des să mă scoată din minţi.

-La ce te gândeşti?

-Sincer?

-Da.

-La cum poţi da aşa o impresie bună despre tine la prima vedere, iar apoi dintr-o dată să devi un mincinos nesuferit?

Abandonează ziarul pe masă cu un gest brutal şi se uită la mine îndemnându-mă să continui.

-L-ai trădat pe fratele meu (prin fratele meu mă refer la ambii, dar nu mă dau de gol). Ştiu că lucrezi pentru Moore şi ai venit aici doar să raportezi ce se întâmplă aici pentru a-l asigura în legătură cu banii. Te prefaci că îi eşti prieten când defapt eşti un duşman.

La ultima parte deja simt cum lacrimile ameninţă să se ivească dintre pleoape.

-Pentru că ai înţeles tu total greşit. Vezi tu, cel spionat defapt este Moore în interesul fratelui tău.

-Chiar dacă ai avea dreptate, tot ai trădat o cauză pentru alta. Dacă nu te superi, eu merg la o plimbare.

Plec fără să-l las să se opună. Merg în garaj şi mă urc pe motor. Direcţia: Mall-ul de acasă. De ce? Pentru a mai scăpa de Damian, undeva unde nu mă poate găsi, nici prea aproape nici prea departe. Parchez după un timp şi mă uit prin vitrinele magazinelor, fără ca ceva să-mi pară drăguţ. Un magazin de rochii îmi atrage atenţia. Parcă zicea Sergio ceva de o petrecere în curând, aşa că intru în magazin.

Soartei îi place să mă testeze, aşa că lângă o cabină de probă, cu spatele, stă nimeni altul decât iubitul meu frate mai mare. Nu l-am mai văzut de două săptămâni şi chiar mi-a lipsit, pentru că noi mereu eram de nedespărţit, aşa că nu mai gândesc raţinal şi îl prind de şolduri şi strig tare: BAU!