Guns and Roses

10- Veşti...

După un an

Cum a trecut anul acesta pe lângă noi atât de repede?Dacă eşti lângă persoana care trebuie timpul trece extrem de repede, nu se înduplecă să aştepte nici un pic până realizezi tu. Răpusă de o viroză ciudată chiar în mijlocul verii, stau întinsă în pat şi mă ţin cu mâinile de abdomen care mă doare îngrozitor. Sar ca arsă când simt că pentru a cincea oară pe ziua de astăzi simt nevoia să elimin tot ceea ce am mâncat. Damian vine şi mă mângâie pe spate în timp ce eu hrănesc raţele. Mă strânge tare în braţele sale, iar eu mă afund cu totul în pieptul său cald.

Anul acesta nu s-au întâmplat prea multe, după ce am petrecut o lună făcând turul întregii Europe, am revenit acasă unde Damian s-a reapucat să lucreze în timp ce eu nu am mai avut voie. Între timp, dragul meu soţ a acceptat o misiune în care avea nevoie să cunoască puţină rusă, el fiind un cunoscător al acestei limbi, a avut nevoie de puţin exerciţiu pentru a-şi reaminti. Fiindcă m-am oferit voluntar, acum ştiu şi eu cât de cât rusa.

Maya şi Daniel au făcut şi ei nunta, doar că a lor a fost una de proporţii uriaşe, cu o mireasă desprinsă din poveştile Disney. Părinţilor mei le merge totul bine, nu acelaşi lucru pot spune şi despre familia Black, care rar mai este o familie. Sophie, mama lui Damian este mai mereru plecată, nemaiavând timp pentru nimeni şi nimic, asta justificând absenţa sa de la nunta noastră şi alte evenimente importante.

Încă nu-mi vine să cred că totul a pornit de la o cămaşă pătată şi de la o remarcă idioată. Părul şaten prins în coadă la spate, cămaşa în carouri şi maioul se completau perfect cu blugii şi bocancii. A intrat în mine şi mi-a răsturnat ciocolata caldă pe cămaşa mea cea nouă ca mai apoi să-mi arunce zâmbetul său de milioane.

-La ce te gândeşti?

-La prima oară când te-am văzut şi la felul cum te-ai lovit de mine.

-Din prima clipă în care te-am văzut am ştiut că avem un viitor măreţ împreună, apoi ţi-am auzit remarca de la telefon şi am decis să-ţi atrag atenţia în cel mai original mod. Te-am făcut să-ţi răstorni ciocolata pe cămaşă şi ţi-am zis că ai o pată. Am fugit cât mai repede de acolo pentru că nu-mi mai puteam abţine râsul.

-Deci ai făcut-o intenţionat?

-Absolut. Acum, trebuie să plec, dar dacă nu te simţi bine mai pot rămâne.

-Sunt în regulă. Te iubesc, să ai grijă!

-Ce poate să meargă prost? În plus aminteşte-ţi ce ţi-am jurat!

-Ok, să te întorci!

-Stai liniştită.

Mă sărută şi pleacă. Mi-am amintit jurământul de la biserică şi mi-am mai descreţit fruntea la amintirea sa: "Eu jur că nici moartea nu ne va despărţii, îi va fi milă de ce cuplu frumos suntem şi nu va vrea să ne despartă!" În curând va veni Maya căreia i-am promis să o însoţesc până la un control. Bănuie că este însărcinată, aşa că şi-a făcut programare, iar eu i-am promis să o însoţesc. Mă îmbrac în ceva lejer, iar când prietena mea soseşte, ne urcăm împreună în maşina ei şi pornim spre cabinet.