Guns and Roses

15- Când dai de probleme...

După o săptămână de stat prin spital alături de noul meu prieten pe numele său Alek, am decis ca cu prima ocazie să ieşim să sărbătorim noua prietenie legată. Am aflat câteva chestii noi despre el, precum faptul că nu are nici cea mai mică legătură cu Rusia, are doar un accent impecabil exersat o groază de timp. Despre familia sa nu mai ştie nimic de când a fugit de acasă, soţia lui fiind moartă într-un accident de maşină alături de fratele şi cumnata sa.

Despre mine nu i-am oferit prea multe informaţii, să spunem doar că a rămas şocat de faptul că am 29 de ani şi doi copii pe care mi-am făcut timp şi i-am vizitat ieri. Le este la fel de dor de mine cum îmi este mie de ei, dar de aceea cei doi bunici şi cei doi unchi le satisfac fiecare poftă. Mama şi Maya se declară mândre de cei patru bărbaţi care roiesc în jurul gemenilor, în timp ce ele se relaxează.

Îmi îmbrac rochia florală şi tocurile roşii, îmi "plastific" faţa cu o tonă de diverse cosmetice cu scopul de a-mi acoperi fiecare trăsătură. După ce-mi culeg geanta de pe pat, cobor treptele în grabă şi plec înspre cafeneaua la care am stabilit să mă întâlnesc cu Alek. După jumătate de oră îi trimit mesaj că îl aştept să vină, şi comand după ce primesc mesajul că întârzie puţin.

Alek povesteşte

Am atâta treabă, încât a trebuit să o las pe Anna să mă mai aştepte încă o oră. Gonesc pe străzile aglomerate ale oraşului în timp ce ascult jurnalul zilnic plictisitor de ştiri. Una singură îmi atrage atenţia şi mă pune pe gânduri: Jaf armat cu luare de ostatici la una din cafenelele celebre din centrul oraşului... Nu aştept mai multe detalii şi o sun pe Anna. Sper să îmi răspundă şi să-mi spună că este bine şi în siguranţă, dar faptul că nu răspunde la telefon nu mă ajută cu nimic.

Ajuns la cafenea, zăresc dezastrul provocat în urma furtului şi femeile care se chinuiau să strângă cioburile de pe jos. Cer mai multe detalii despre furt şi aflu că o singură persoană a fost răpită. Conform descrierilor, femeia era blondă, înaltă, îmbrăcată într-o rochie florală. Bănuielile mi se adeveresc când îi remarc lipsa Annei peste tot. Cum îi dau eu de urmă? De unde să încep? Apelul primit de la Lucas era exact ceea ce aveam nevoie.

"Alek, ai auzit de pontul dat de Ben?"

"Despre ce vorbeşti?"

"Jaful din cafenea..."

"Deci este mâna prietenului tău?"

"Da."

Fug până la reşedinţa acestui bun prieten a lui Lucas care, aparent, o are pe Anna. Mă înarmez corespunzător şi trec la atac. În casă este o linişte mormântală. Norocul meu este că sunt apropiatul lui Lucas şi că am acces la prizonieri, altfel nu eram îndrumat spre camera unde ostatica este închisă. Deschid uşa masivă, iar un val de furie necontenită mă apucă în momentul în care dobitocul din faţa mea aplică un pumn victimei sale, aceasta rămânând inconştientă. După ce trag un singur glonţ dar cu o ţintă perfectă, îmi permit să o văd pe Anna adusă într-o stare deplorabilă.

Atunci simt în mine o durere, ca şi cum s-ar despica ceva în mine. De ce? Nu, eu nu trebuie să simt nimic pentru nimeni, sau mai bine zis nu mai trebuie să simt nimic. Chiar atunci apare minunatul Ben care nu pare şocat la vederea mea.