6- Sub acoperire

242 16 0
                                    

Dimineaţa mă găseşte uitându-mă în oglindă la ţinuta mea: pantalonii negrii şi geaca de piele, bocancii negrii şi maioul negru se asortează cu pistolul pe care îl ţin în mână. În interiorul gecii încă o armă stă şi aşteaptă să fie folosită. Băieţii au plecat, aşa că am "împrumutat şi eu o maşină de a lui Sergio. Gonesc până la casa părăsită unde va avea loc tranzacţia şi când ajung acolo nu mică îmi este mirarea când văd două grupuri ce trag unii în alţii. Mă grăbesc să ajung în interiorul casei unde este pustiu.



Interiorul vechi şi plin de praf aduce a casă bântuită, dar trapa din podea îmi inspiră încredere. O deschid şi păşesc pe treptele de ciment cât pot de silenţios şi mă îngrozesc la scena din faţa mea: cu spatele la mine, Max ţine arma la tâmpla lui Damian în timp ce îi vorbeşte lui Sergio.



-Pentru trădare oamenii mor.



Mă apropri şi lipesc ţeava pistolului meu de tâmpla lui Max, gest ce îl ia prin surprindere. Se pare că este singurul care mi-a simţit prezenţa.



-Doar nu crezi că mai scapi basmaua curată şi de data asta, nu? Află domnule Moore că pentru trădare, fratele tău doarme confortabil într-o închisoare. Lasă arma jos dacă nu vrei să pieri.



-Cine îndrăzneşte să mă ameninţe?



-O femeie, dar te avertizez că ştiu să trag al naibii de bine cu arma.



-Serios, de atât aţi fost capabili, să aduceţi o femeie să vă scape pieile?



-În apărarea lor, am venit fără ca să ştie nimeni... Deci nu se pune. Acum pune arma jos şi totul va fi bine pentru tine.


-Şi pentru cine ai venit? Nimeni nu-şi riscă viaţa aşa fără un scop.


-Răzbunare. Totul a plecat de la o simplă dorinţă să-l răzbun pe Damian pentru că "a murit" în misiune. Am venit aici, iar când am aflat că toate tranzacţiile se încheie cu câştigul tău deplin şi uciderea martorului şi clientului, am apărut aici.



-Cine eşti şi de ce ai vrea să mă răzbuni?



-Cine sunt n-are importanţă. De ce? Pentru că te iubesc, simplu nu? Acum, Maximilian întoarce-te cu faţa la mine să punem deodată armele jos.



Mă ascultă. Ne ghemuim deodată şi punem pistoalele pe jos, dar Max vrea să le ia de jos pe amândouă, noroc că i-am anticipat mişcarea şi am împins armele printre picioarele sale, acestea ajungând în posesia băieţilor. Scot rapid pistolul de rezervă şi îi îndrept din nou spre Max.

Guns and RosesUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum