Guns and Roses

13- Istoria se repetă

Îl salut pentru ultima dată pe Lucas înainte de a intra în maşină şi a goni pe străzile aglomerate ale oraşului. La periferie parchez pe partea dreaptă, cobor din maşină şi înlocuiesc numerele maşinii cu altele. Intru în interior, îmi dezbrac fusta neagră şi o înlocuiesc cu nişte blugi stâmţi de aceiaşi culoare, dau jos topul roşu de pe mine şi scot din plasă un tricou negru larg. Îmi dau lentilele jos din ochi, peruca o iau cu grijă şi o pun în poşetă. Scot un şerveţel şi încep să curăţ straturile de falsitate de pe faţa mea, părul meu şaten natural îl las pe spate, iar apoi îmi încalţ bocancii negrii.

După ce arunc o privire în retrovizoare şi îmi potrivesc ochelarii pe ochi, calc acceleraţia până la refuz gonind spre libertate. Nu durează mult să ajung în faţa casei părinteşti şi să parchez în faţă maşina. Cu paşi hotărâţi păşesc spre intrare unde bat de trei ori consecutiv în uşa din lemn pe care o privesc aşteptând să fie deschisă. Nu am mai fost acasă de o lună, de când mi-am început misiunea.

Uşa se deschide cu greu şi de după ea se ivesc două capete blondine şi două perechi de ochi albaştrii superbi ce mă privesc uluiţi, dar uluirea se schimbă aproape instant în fericire. Derek, fiind mai iubitor de felul său, îmi sare în braţe când mă pun în genunchi în faţa lor. Damon ia atitudine şi-şi împinge fratele din braţele mele pentru a fi singurul îmbrăţişat. Mă ridic cu ei de mâini şi mergem toţi trei în living unde domneşte liniştea.

-Unde sunt bunicii voştrii şi unchiul James?

-Ne citeau toţi patru o poveste înainte de culcare, dar au adormit ei.

-Aşa că noi am plecat la joacă.

Mă uit la ceasul de pe perete care indică ora opt seara, aşa că îi iau pe gemeni în bucătărie să pregătim cina pentru toată familia. Băieţii mă ajută la prepararea bucatelor în timp ce eu îi studiez şi realizez că sunt cel mai bun lucru din viaţa mea. Cum ziua când am aflat că sunt însărcinată a devenit cea mai frumoasă zi trăită de mine, dar în acelaşi timp şi cea mai groaznică. De ce nu ai vrut iubitule să rămâi cu noi aici, cu familia ta?

Flash Back

-Ce poate să meargă prost? În plus aminteşte-ţi ce ţi-am jurat!

-Ok, să te întorci!

-Stai liniştită.

End of The Flash Back

Lacrimile mi se scurg rapid pe obraji şi cad răpusă de propria mea raţiune pe un scaun aflat în bucătărie. Băieţii au plecat în curte să se joace, iar eu am rămas să-mi plâng tristeţea. Acei ochi albaştrii pe care îi au fii mei sunt exact ca a celui care m-a cucerit din prima secundă în care l-am văzut. Şi câte amintiri avem împreună! Preferata mea este când am avut primul nostru sărut, în camera mea, iar apoi a sărit pe geam şi nu l-am mai văzut. Un mic zâmbet îmi apare pe buze.

-La ce te gândeşti atât de intens?

-Mi-am adus aminte de un moment din trecut. Ce faceţi? Mi-au zis Derek şi Damon că aţi adormit.