Respect din obligaţie *În curs de editare*

Capitolul 5 Partea 1

   Deşi se mândrise mereu cu perspicacitatea sa de a ghici intenţiile oamenilor, lui William i-a luat patru zile să-şi dea seama că este jucat pe degete. Patru zile lungi şi obositoare care au fost pierdute degeaba.

   În prima zi de după încăierare pe care o avusese cu Douglas preferase să nu se ridice din pat, cu riscul de a fi subiectul de glume al oamenilor săi, deși locurile vătămate nu-l mai dureau atât de tare și cu excepția coastelor care încă pulsau de durere părea să se vindece destul de repede. Reușise în cele din urmă să-și deschidă ochiul vătămat ceea ce ar fi putut semăna foarte bine cu o minune, din moment ce în astfel de cazuri ochiul din cauza loviturilor ar fi trebuit să se deschidă abia peste câteva zile, asta dacă nu ar fi știut că așa zisa minune i se datora soției sale. Minunatei sale soții care îl tratate ca recompensă pentru decizia lui de a nu mai avea relații conjugale cu ea.

   Știa că nu ar fi trebuit să fie furios pe ea, deoarece întreaga vină îi aparținea doar lui pentru felul în care se comportase cu ea, dar cu toate astea nu putea să nu se înfurie când simțea gustul eșecului în gură. Felul în care pierderea luptei în fața lui Douglas îi rănise orgoliul era nimic în comparație cu ceea ce-i făcuse Leona care prin felul ei de a fi îi distruse liniștea sufletească. Felul în care îl îngrijise când de fapt ar fi meritat doar ura ei pentru felul în care se comportase cu ea, avea multe de zis despre personalitatea ei. Era interesant cum cei slabi le arătau compasiune celor puternici atunci când aceştia erau răniţi, chiar dacă cei puternici nu meritau întotdeauna acea compasiune.

   Cu toate că ea motivase felul în care îl îngrijise cu recunoștința pe care i-o purta pentru faptul că nu își mai exercita asupra ei drepturile conjugale, el știa mai bine, că ea îl îngrijire doar pentru că nu o lasase inima să-i ignore suferința. Din păcate însă persoanele ca ea erau prea bune pentru binele lor.

   Cum noaptea fusese lungă el avusese destul timp să se gândească la ceea ce s-a întâmplat, lucru care l-a făcut să se îndoiască de toate deciziile pe care le luase de când se căsătorise cu Leona. Îi era clar acum că ea nu era copila fragilă și fără minte pe care o văzuse el la început și de care fusese iremeditabil atras, ci era o tânără femeie frumoasă, cu un suflet mare, suflet prea mare dacă ar fi fost să fie după el, care prin generozitatea ei îi întorsese lumea cu susul în jos.

   Undeva pe parcursul nopții și dat seama în sfârșit de adevăratul motiv pentru care nu s-a căsătorit cu Agnes, deși la un moment dat cochetase cu această idee. Acum îi era evident că nu zestrea, motivul pe care îl invocase atunci ca justificare a acțiunii sale, era motivul pentru care nu o luase de soție ci simplul fapt că nu ținuse suficient de mult la ea. Și deși pe Leona o luase de soție pentru zestrea ei, era convins că ar fi putut ajunge în timp să țină la ea și chiar să o prețuiască. În plus atracția pe careo simțea față de ea, avea și ea un cuvânt greu de spus în toată situația.

   Chiar dacă Leona nu reprezenta genul obișnuit de femeie cu care îi plăcea lui să împartă patul, se putea imagina destul de ușor petrecându-și nopțile în patul ei. Puteau fi fericiți împreună. Dacă nu fericiți atunci cel puțin mulțumiți. Felul în care ea avusese grijă de el îl convinsese. Tot ce trebuia să facă era să o convingă și pe ea de acest lucru.

   Un lucru deloc ușor când toți servitorii din castel păreau să aibă ceva de spus.

   Cu discursul pregătit în minte, pornind de la ceea ce ea îi spusese cu o seară în urmă şi anume că el nu era ceea ce-şi dorea ea şi ea nu era ceea ce-şi dorea el, era hotărât să o convingă că deşi nu erau tocmai ceea ce-şi doreau amândoi de la pertenerul de viaţă, ar fi putut totuşi să dea o şansă căsătoriei lor. Cum nu putea să-şi treacă atât de mult peste orgoliu şi să-i spună că adevăratul motiv pentru care-şi dorea să-i dea o adevărată şansă căsniciei lor era faptul că se simţea măcinat de vinovăţie din cauza greşelilor pe care le făcuse, și din cauza realității pe care nu o văzuse, dar de care devenise într-un final conștient, avea să se mulţumească şi cu oricare alt pretext.