Respect din obligaţie *În curs de editare*

Epilog

12 ani mai târziu...

   Leona tricota liniștită perechea de ciorapi la care lucra de ceva vreme când ușa s-a deschis brusc izbindu-se de perete. Trei dintre copiii ei au intrat în timp ce se certau în legătură cu un lucru încă necunoscut ei. Cam atât despre liniștea la care sperase. Putea să se considere norocoasă dacă termina de tricotat ciorapii până la cină. Dar cum ar fi putut să o facă cu haita aceea de lupi care ar fi început să tragă de ea în toate părțile dacă le-ar fi permis? Ar fi zis că odată cu vârsta aveau să se mai potolească, dar nici gând de așa ceva. Se părea că pe zi ce trece deveneau mai năzdrăvani și mai neascultători ca niciodată, iar acea zi era evident una dintre acele zile când îi reaminteau asta. Își iubea copiii din tot sufletul. Erau bucuria și fericirea ei, dar erau momente - ca acel moment - când ar fi dat orice pentru o zi de liniște.

-Mamă, Madelyne mi-a luat sabia și nu vrea să mi-o înapoieze! Spune-i să mi-o dea înapoi. E sabia mea!

-A fost a ta. Dar acum nu mai este. Și nu o mai primești înapoi până când nu înveți să te porți cum trebuie. Dacă trebuie o pun și pe foc.

-Te spun lui tata!

-Ei ca să vezi. Și eu te spun. Și o să vezi tu atunci.

   Leona a aruncat o privire prudentă spre fica ei cea mare. Madelyne, prima ei născută era de obicei foarte liniștită și nu se certa aproape niciodată cu surorile și fratele ei mai mic. Ba chiar își lua foarte în serios rolul de soră mai mare și avea mereu grijă de bunăstarea lor, oferindu-i astfel timp Leonei să mai facă și altceva în afară de a-și supraveghea continuu copiii. Dar când se certa cu surorile și fratele ei, o făcea cât pentru toate zilele în care le făcuse pe plac.

-Madelyne înapoiază-i sabia fratelui tău.

-Desigur. O va primi înapoi imediat ce îți va spunea ce voia să facă cu ea. Haide Edmound spune-i mamei ce ai vrut să faci cu sabia.

-Trădătoareo! Lasă că vezi tu când se întoarce tata.

   Leona a aruncat o privire spre sabia buclucașă nefiind prea impresionată de amenințările pe care Edmound le făcea la adresa surorii lui mai mari. Chiar aștepta să vină soțul ei acasă. Avea să vadă el atunci din moment ce totul se întâmpla doar din cauza lui. Sabia din lemn de stejar era cadoul pe care William insistase să îl facă fiului său când acesta împlinise șase ani. Leona îi spusese încă de pe atunci că o sabie nu e chiar cel mai potrivit cadou pentru un copil de șase ani, dar bineînțeles să soțul ei nu ascultase. Convins fiind de faptul că fiul lui trebuia îndrumat spre acea cale încă de mic, se încăpățânase și îi oferise sabia împotriva dorinței ei. Desigur Leona ar fi putut să fie recunoscătoare că nu îi oferise sabia încă de când se născuse, dar în acel moment nu se putea simți prea recunoscătoare. Realizând că așa nu avea să ajungă nicăieri și-a întors privirea spre fiul ei dornică să afle cât mai repede ce năzdrăvănie făcuse de data aceasta și să rezolve problema cât mai repede.

-Edmound?

   Când și-a auzit numele strigat Edmound a roșit și a băgat capul în pământ, dându-i astfel de înțeles mamei sale că și de data aceasta sora lui cea mare avea dreptate. Știind că nu avea să scoată nimic de la el și nici de la Madelyne, Leona și-a mutat privirea spre fiica ei mijlocie care asista pasivă la toată scena.

-Claire?

   Claire i-a zâmbit mamei sale și a clătinat din cap. Leonei nu i-a luat mult să-și dea seama că fata nu avea să intervină între frații ei. Dacă Madelyne era cea rezervată și înțeleaptă, Claire - copia fidelă a surorii ei mai mari - era cea mai liniștită și cea mai visătoare dintre toți copiii ei. Leona se temea serios că firea ei dulce și încrezătoare avea să o bage într-un mare bucluc într-o bună zi.