Respect din obligaţie *În curs de editare*

Capitolul 7 Partea 2

   Leona a clipit de câteva ori surprinsă iar apoi a înghițit în sec neliniștită. Toată culoarea i-a dispărut din obraji ca mai apoi să roșească mai puternic ca niciodată. Cum William nu o mai sărutase din ziua cununiei, nici măcar în cele trei nopți de după nuntă în care o vizitase în dormitor, s-a văzut nevoită să repete cuvântul pentru a se asigura că a auzit bine și nu doar și-a închipuit că el i-a cerut asta. Spera să nu fi auzit bine.

-S-sărut?

   William putea să vadă foarte clar emoțiile soției sale așa că nu a fost tocmai surprins când i-a auzit într-un final vocea. Putea să-i vadă foarte clar stupoarea și teama și chiar dacă nu ar fi putut să le vadă, vocea ei tot ar fi trădat-o. Părea atât de înspăimântată de ideea unui sărut încât pentru o secundă s-a gândit serios să îi spună că a glumit și să o lase să plece. Totuși din nefericire penru ea, secunda aceea a trecut foarte repede, iar cum pe el îl încânta mult prea mult ideea de a o ține în brațe și a o săruta, nu și-a putut lăsa conștiința să ia decizia în locul lui. Nu în acel moment.

-Da, Leona, sărut. Știi tu... Lucrul acela pe care îl fac bărbații și femeile când își unesc buzele? Am făcut și noi asta când ne-am căsătorit. Îți amintești? Da, după fața ta îmi dau seama că da. Hai, vino aici până nu leșini. Asta nu ar fi prea măgulitor, nu-i așa?

   William a întins mâna cu palma desfăcută spre ea și a așteptat răbdător. Stăteau foarte aproape unul de altul și ar fi putut foarte ușor să o prindă de braț și să o tragă spre el, dar nu dorea să facă acest lucru. Voia ca ea să accepte și să vină la el de bunăvoie așa că avea să aștepte oricât de mult avea să fie nevoie. Sau aproape oricât de mult era nevoie, deoarece cam toată răbdarea lui a dispărut când a văzut spre ce și-a îndreptat ea privirea. Și-a retras ușor mâna fără a-și lua totuși ochii de pe ea.

-Nu te gândești la ceea ce cred eu că te gândești, nu-i așa Leona? Pentru că dacă o faci, mă văd nevoit să te informez încă de la început că nu ai nicio șansă. În cazul în care reușești printr-o minune să ajungi la ușă - lucru imposibil de realizat deoarece te voi prinde înaine să apuci să te întorci -, ușa este închisă iar până să apuci să o deschizi cu siguranță te voi prinde. Asta în cazul în care decid să nu te prind de prima dată. Sper că ești conștientă de asta. Chiar atât de mult te dezgustă ideea unui sărut? Sau e din cauză că eu sunt cel care te va săruta? De fapt știi ce? Mai bine nu-mi răspunde la asta. Dar ești totuși conștientă de faptul că vom face mult mai mult de atât dacă îți dorești cu adevărat copii nu?

   Leona și-a cântărit foarte bine cuvintele înainte de a-i răspunde soțului ei. Chiar dacă privirea ei a fost îndreptată spre ușă nu i-a fost deloc greu să-și dea seama din tonul lui, că William nu era tocmai încântat de reticența ei în ceea ce privea sărutul pe care i-l pretinsese. Și-a întors foarte ușor capul spre el și l-a privit în ochi pentru câteva secunde înainte de a-și muta privirea undeva peste umărul lui. Nu prea îi venea să-l privească în ochi când îi vorbea. Era mult prea intimidant.

-Da, sunt conștientă de faptul că o să mă prinzi înainte de a ajunge la ușă și desigur și de faptul că va trebui să devenim... Apropiați pentru a avea copii, dar nu prea văd rostul unui sărut în acest moment. Și sunt sigură că înțelegi de ce.

-Nu, de fapt nu înteleg. Ce-ar fi să-mi explici.

   Din felul în care William și-a încrucișat brațele și și-a îngustat ochii Leona și-a dat seama că nu a folosit tocmai cuvintele potrivite iar el nu avea să o lase să plece până când nu-i va da un răspuns satisfăcător. A tras aer în piept și și-a îndreptat spatele pregătindu-se pentru ceea ce știa că avea să urmeze. Soțul ei era ca un butoi cu pulbere, trebuia să fie foarte atentă cu el dacă nu-și dorea să explodeze.