JURNALUL UNEI DEPRESIVE (- Anabeth) - Prima variantă

XVII

14 decembrie

Îţi scriu din nou,

tot eu.Sunt bucuroasă să îţi spun că coşmarele au încetat.Mă simt m-ai liniştită acum şi am decis după ore merg cu Jess la un film.

La şcoală totul a rămas la fel.Nimeni înafară de mine şi Derek nu ştie despre ce s-a întîmplat acum 9 zile.Asta mă face să mă simt mai calmă.Deşi el m-a salvat şi eu am leşinat crezînd că el a fost rănit,acum ne comportăm de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat.Acum două lecţii Annie s-a apropiat de mine şi de Jess în pauză făcînd pe populara.Din fericire pentru mine Jess i-a închis gura cu cîteva replici inteligente de-ale ei.Primele ore au trecut repede.Însă ora de matematică trecuse foarte greu.Ty stătea cu Jess,iar în clasă au rămas doar 3 locuri libere.Unul lîngă Lance,altul lîngă Annie care stătea în faţa mea şi un loc liber lîngă mine.Derek întîrziase la oră şi se aşezase lîngă mine.Eu credeam că alese să stea lîngă mine pentru că nu avea de ales.Cu annie nu s-ar aşeza nici în ruptul capulu-i.El şi Lance nu se suportă,aşa că se aşeză lîngă mine ştiind că nu voi scoate nici un cuvînt toată lecţia.

Aşa şi s-a întîmplat.El tăcea şi părea concentrat la lecţie sau la propriile gînduri,iar eu doar stăteam gîndindu-mă la cele întîmplate acum 9 zile.Vroiam să mă îndepărtez,dar el se încorda vizibil la fiecare centimetru făcut de mine.

Şi însfîrşit lecţia se termină.Mi-am strîns grăbită lucrurile fiind prima care ieşise din clasă.Am intrat în cantină.Se pare că Jess mă ajunse din urmă.Ne-am aşezat amîndouă la masă.

În scurt timp ceilalţi au venit.Toţi şi-au ocupat locurile,la fel ca înainte.Derek se aşeză lîngă mine şi eu am înghiţit în sec simţind cum mîinile au început să-mi trebuie amintindu-mi brusc de ultimul coşmar.Am stîns din pleoape puternic încercînd să alung acele imagini înfricoşătoare.

În timpul mesei nu am spus nimic,nici eu,nici el.Doar am stat abia atingîndu-ma de mîincarea din faţa mea.Brusc mi-a pierit foamea.M-am cutremurat simţind o mîină rece peste a mea.Atingerea elictrizantă îmi trecu ca un fulger prin corp şi îmi ridică sîngele în obraji.Mi-am retras mîina speriată ducîndu-mi-o la tîmplă şi lăsînd parul să-mi acopere obrajii roşii.Închid pentru o clipa ochii şi în cap îmi apar secvenţe întunecate din coşmarul de azi noapte.

Mă scol de la masă şi mă bucur că nimeni înafară de Betty şi Jessy nu mi-a atras atenţia.