Tentatii (Atractie fizica-Volumul 2)

Capitolul 2

Nu ma incred in oameni prea des,dar si cand o fac tot ramane o urma de indoiala in mintea mea. Asa e firea mea, asa am invatat eu ca trebuie sa fiu. Asta e viziunea mea față de tot ce ma inconjoara, de viata asta imperfecta. Prietenii, familia sau ce a mai ramas din ea sunt singurii in care am o fărâmă de incredere. De ce doar atat? Pentru ca intotdeauna trebuie sa fii pregatit pentru lumea asta perversa. Nu sunt egoista, doar ca asta e ceea ce simt. Oricum neincrederea nu are nicio legatura cu iubirea ce le-o port neconditionata. Tipul ala de iubire dobandita cu usurinta față de o persoana care iti e alaturi.

-Cine a putut strecura poza aia aici?intreaba Lorena cu o urma de suspiciune si cautand raspunsuri aproape inexistente. Nu ne putem da cu parerea, dovezile isi spun cuvantul,doar cele adevarate. De-a lungul carierei mele am dat peste o multile de dovezi false si multe inscenari.

-Oricine a facut-o e din interior, pentru ca aici nu poate intra nimeni fara sa fie controlat in intregime. Tu stai linistita, ca de asta ma ocup eu,o asigur pe Lorena,chiar daca stiu ca nu va sta cu mainile in sân.

-O sa te duci sa...?

-Da,Lore,o sa ma duc sa-l vizitez.
Ridic plictisita din umeri si ma uit absenta la poza misterioasa.
Daca spun ca nu ma afecteaza in niciun fel faptul ca privesc fotografia, ar fi o minciuna uriasa. Chiar si cea mai cruda persoana ar tresari daca s-ar vedea in bratele unui barbat cu care si-a petrecut o parte din viata. Mai ales cand a fost vorba de pasiune si dorinta arzătoare. Pentru ca asta a fost intre noi, nu iubire, doar atractie, felul in care corpurile noastre reactionau cand se apropiau.

-Deci ce parere ai?ma intreaba Lorena.

-In legatura cu ce?
Ofteaza exasperata si isi da ochii peste cap.

-Nu ai auzit nimic din ce ti-am spus?
Ce sa fac daca am ramas fermecata de poza asta si de amintirile din trecut. Ce trecut? Au trecut doar doua luni,dar JP a fost ca un drog si eu eram dependenta de el. Doar eram sau inca sunt? Imi dau niste palme mintale si imi intorc privirea spre prietena mea care astepta un raspuns, un semn de la mine.

-Cheama-i pe toti in sala de sedinta,sa nu lipseasca niciunul,spun hotărâta si ies din birou fara sa clipesc sau sa ma uit in urma.

Vrea sa ma vada,bine. Atunci si eu vreau sa il vad pe el.
...
M-am gandit mult,tot drumul pana la inchisoare si chiar sunt o multime pentru care sa il vizitez si tot o multime de motive pentru care sa nu fac asta.
Nu mai e cale de intoarcere, momentul trebuia sa vina mai devreme sau mai tarziu si se spune ca aduce ghinion daca te intorci din drum.

Arat documentele si legitimatia unuia dintre politisti si un gardian ma conduce spre locul de care m-am ferit atata timp.
Este o incapere destul de mare si in mijloc o celula. Stiam ca a fost pus separat,dar nu ma gandeam ca asa. Las pistolul pe o masa si gardianul imi deschide gratiile.

JP e in pat,intors cu spatele. Ma asteptam sa fiu primita cu niste pumni ceva, nu asa,dar timp inca mai este.

-Ai nevoie de ajutor aici?ma intreaba gardianul.

-Nu,ii raspund fara sa ma uit la el si inchide gratiile lasandu-ma singura cu inculpatul.
Inca nu se clinteste si ma enerveaza. Ce are de gand?

-S-ar putea sa ai nevoie de ajutor,spune pe o voce normala fara sa se miste.

-Ai vrut sa ma vezi. De fapt a fost mai mult o amenintare si stii bine ca nu raspund la astea. Nu am venit aici din cauza asta. Am venit sa te intreb despre poza asta.
Scot poza din buzunar si se intoarce. Nu stiu daca e un șoc pentru mine sa-i vad fața. Au trecut doar doua luni,dar plictiseala si ura se vad pe chipul lui. Are barba si privirea intunecata. Nu stiu cat o sa rezist sa stau in fata lui.