Tentatii (Atractie fizica-Volumul 2)

Capitolul 12

,,Când orgoliul iti spune ca e destul, iubirea inca mai cauta o cale.''

Mă gandeam cu teama,asteptam cu teama si totuşi voiam sa aud,voiam sa aud cum imi spune acele cuvinte de care mi-a fost cea mai mare frica. Stiu ca nu a zis-o doar asa,stiu ca a fost si cel mai mic strop de adevăr in confesiunea lui. Ma iubea? Chiar ma iubea asa cum il iubesc si eu pe el si totuşi nu am avut curajul sa i-o spun?

Stau cu capul pe pieptul lui si imaginile din noaptea trecuta se joaca placut in capul si in imaginatia mea. A uitat de faptul că era împuşcat si s-a purtat atat de tandru cu mine. De fiecare data cand ma culcam cu el avea o urma de sălbăticie, de dominaţie,dar nu si acum. Acum savura fiecare clipa si eu la fel. Imi era dor de asta,ar trebui sa fiu chiar laşă sa nu recunosc ca nu mi-a placut si ca nu mi-am imaginat de o mulţime de ori ceea ce s-a intamplat azi-noapte.

Ma ridic incet fiind sigura ca nu il trezesc si il învelesc ca eu sa pot pleca sa imi caut cateva haine de schimb. Mai privesc inca o.data imaginea cu el la pieptul gol zăcând pe jos mai perfect ca niciodată si o memorez bine ca să o pot avea mereu in memoria mea vizuala.

Imi infasor un cearceaf alb in jurul meu ca să imi acopăr goliciunea si urc scarile cabanei in cautarea unor haine pentru ca celelalte erau deja prea murdare si pline de sângele lui. Imediat ce o sa ne gaseasca colegii mei o sa-l pun pe Carlos sa caute stăpânul acestei case si să il anunţe in legatură cu şederea noastra aici.

Deschid usile unui şifonier dintr-o încăpere,iar praful depus pe el imi invaluie nările si ma face sa tuşesc. Imi aleg o pereche de blugi putin cam mari ce-i drept,dar alta optiune nu am si un hanorac gri cam larg,dar ma simt destul de bine in el.

Cobor inapoi in living si il gasesc pe JP incercand sa se ridice sprijinindu-se de canapea. Puteam sa vad cum tremura si era transpirat tot. Măresc pasul spre el si il ajut sa se întindă pe pat.

-Ce s-a intamplat? Te simţi bine?

-Cred ca am febra,dar o sa rezist. Nu scapi tu asa uşor de mine.

Ma uit la el cu o privire plina de reproş din cauza a ceea ce tocmai a zis. Si daca vreau si tot nu pot sa scap de el,asta imi e din ce in ce mai clar. Si mort dacă este, tot l-aş simţi ca traieste prin mine. M-am trezit îndrăgostită de cel mai mare duşman al meu, ce joc ironic de cuvinte, duşmaiubit. Acest cuvânt o sa ma bantuie mereu.

-Pune astea pe tine,ii întind cateva haine găsite pentru el.

-Nu iti mai place de mine asa,agent Diaz?

-Împuşcat da,gol in faţa mea...mă mai gândesc,mint eu si imi dau ochii peste cap si il surprind cand schiţează un mic zambet.

-Aaa, am inteles. Iti place de mine gol,dar numai cand sunt deasupra ta si te fac a mea,dă din cap aprobator susţinându-si ideea.

Am zâmbit si eu. Nu ma enerva remarca lui,ba chiar ma amuza. Eram bine dispusa si calmul mă domina.

-Cam asa ceva,spun si eu si continui cu jocul lui,iar el zâmbeste pervers cu colţul gurii si îşi imbraca tricoul pe care i l-am adus.

-Vreun plan sa ieşim vii de aici?il intreb.

-Nu am fost niciodată mai vii ca azi-noapte,continua să se joace provocandu-ma.

-Asa zici tu? Te-ai simtit viu in bratele mele? Atingerile mele te-au readus la viata?il provoc si eu si ma apropii încet cu buzele de ale lui in timp ce il mângâi cu mâinile pe spate.

-Mereu a fost asa. As fi prost sa nu recunosc ca tu, agent special Leonor Diaz esti cea mai buna amanta. De-aia te-am ales pe tine si mereu o sa te aleg pe tine, ma trage in asa fel incat sa ajung sub el.