Tentatii (Atractie fizica-Volumul 2)

Capitolul 15

,,Nu există zile bune si zile rele, sunt zile cu tine si zile fără tine''.

Încă aşteptam să văd daca imaginația îmi joaca feste sau cu el chiar era în fața mea. Nu, nu, nu se poate şi totuşi îl văd aruncând spre mine unul dintre zâmbetele lui.

-Tu chiar cauți numai probleme? Cum ai ajuns aici? Cum ai ieşit din spital? Cum m-ai gasit? Ai fost împuşcat, te simți bine? îl asaltam cu o mulțime de întrebari ce îmi învaluiau mintea.

-Iubito, iubito...asculta. Nu avem timp de asta acum. Eu ma simt perfect, acum haide sa vedem cum iesim de aici.

Ma trage uşor de mână, degetele noastre se împleticesc tandru şi imi indică drumul pe care sa mergem. De unde ştie pe unde ar trebui sa înaintăm? De ce e aici? A venit pentru mine. A aflat ca sunt in pericol si nu a putut sta deoparte? Ah, am atatea intrebari la care abia astept sa le aud raspunsul.

Niste zgomote de paşi ne atrag atenția şi intrăm in prima camera care e cea mai aproape, poate nu cea mai potrivita din cate se vede. Întrerupem o scena destul de fierbinte aici. Una dintre dansatoare călare pe un client sau cel puțin asa pare a fi si se opresc din acțiune imediat ce JP le face semn sa tacă şi îi amenință cu pistolul.

-Continuați ce făceați si nu scoateți vreo vorbă daca vreți să ieşiți vii de aici! le spune si închide lumina, iar pe mine ma trage dupa un paravan, unde cel mai probabil târfa asta îşi schimbă ținutele. În cateva secunde se aude uşa deschizându-se şi îi intrerupe pe cei cei doi care se prefăceau că se distrează in pat sau cel puțin aşa speram noi...că se prefăceau.

-Nu sunt aici! le comunica şi celorlalți. Ne scuzați, am gresit camera, mai spune si apoi se aude uşa închizându-se. Asta a fost uşor sau aşa credeam noi până să ieşim din aşa zisa ascunzătoare şi să dăm nas in nas cu un bărbat care ne țintuia cu pistolul. Planul nostru nu a mers atat de bine pe cat credeam noi. Ma simteam destul de agitată si tot cautam soluții. Pe mine sigur ma vor moarta, dar cu JP ce se va întâmpla? Poate acelaşi lucru? De ce a trebuit sa vină el aici si să joace rolul de supererou?! Se poziționeaza in fața mea ca un scut. E o senzație aşa plăcută să ştii ca cineva te pune pe tine înaintea oricui, chiar înaintea lui. Nu îl las sa faca pe eroul, nu atâta timp cât bărbatul din fața mea nu s-ar gândi de doua ori înainte sa-l omoare.

-Pe mine mă vrei, aşa că hai să terminam odata cu asta.

Sunt nervoasa, furioasă pe toata situația asta scăpată de sub control, pentru ca am scapat-o de sub control, iar greseala este in totalitate a mea. JP îmi arunca o privire plină de reproş şi mă trage puternic din nou în spatele lui. Cred ca nu mi-a înțeles prea bine mesajul şi e clar ca nu o sa mă lase in gura lupului.

-Va mişcați amândoi spre ieşire fără să încercați ceva, bărbatul masiv se răsteşte la noi, iar eu încercam din greu sa ma gândesc la ceva, dar parcă totul era gol în capul meu.

-Uite ce e prietene, cred ca nu ai....încearca JP ceva, dar e in zadar pentru ca bărbatul îşi îndreapta pistolul spre noi obligându-ne să ne mişcăm. Păşim încet spre uşă cand, dupa zgomotul unul glonț, tipul cade rănit jos.

-Am auzit că aveți nevoie de ajutor!

Nu e persoana pe care voiam sa o văd acum, dar presupun că nu trebuie să am pretenții, până la urma Drake e cel care ne-a ajutat, iar acum adopta un ranjet de salvator, lucru ce îmi displace total. Expresia de pe fața lui devine imediat alta când îl vede pe JP lângă mine.

-Salut frate. Ai cam întarziat, dar e bine şi aşa, i se adreseaza JP pe un ton prietenos şi se strecoara pe langa el ieşind pe uşa cu mine de mână.