Tentatii (Atractie fizica-Volumul 2)

Capitolul 20

,,Eu nu am inamici, doar lume frustrata care este atenta la fiecare miscare de-a mea''.

Ma holbam la venele lui din ce in ce mai proeminente care se vedeau la mana lui JP. Furia lui iesea la suprafata. Sa fie grija lui fata de ceea ce mi se intampla? Cred ca mi-a demonstrat deja de cateva ori ca ma iubeste si eu ca o idioata tot continui sa pun asta la indoiala.

 Dupa ce imi ia nervos telefonul din mana si il studiaza imi dau seama dupa privirea lui ca ii vine sa loveasca ceva si se abtine cu greu.

-Situatia asta a scapat de sub control si a ajuns prea departe, vocea lui furioasa rasuna in toata camera.

I-as raspunde cu ,,spune-mi ceva ce nu stiu'', dar realizez ca nu ar fi cea mai inteligenta replica si mai bine ma abtin.

-Cineva ne urmareste pretutindeni, JP si au fost atatea mesaje si atatea tentative si moartea Emmei si presimt ca urmatoarea miscare nu o sa fie tot un mesaj.

Ma inspaimanta gandul la asta si evident ca nu il linisteam nici pe el, faceam chiar mai rau, il puneam pe jar, dar pana la urma asta era adevarul si trebuie despicat firul in patru. De asemenea sunt constienta ca cineva se uita acum la noi si e atent la fiecare pas pe care il facem si ne vede speriati si nervosi pentru ca e clar ca asta vrea sa faca. E posibil sa ne fi urmarit aseara si a asteptat sa ne faca dimineata mai ,,frumoasa''. Nici nu vreau sa stiu care ar putea sa fie urmatoarea miscare. Nu pot decat sa-mi dau seama ca urmeaza ceva dureros si asta include persoanele pe care le iubesc. Ma uit la persoana care conteaza atat de mult pentru mine acum si nu as suporta sa o pierd iar.

-Leo, trebuie sa ma duc sa rezolv niste lucruri si vreau sa ramai in casa. Sub nicio forma nu vreau sa iesi din apartament.

Inteleg ce intentioneaza sa faca, dar asta nu era solutia, iar eu nu o sa rezist sa stau la adapost pana cand altcineva o sa-mi rezolve problemele.

-Realizezi ca asta nu o sa se intample, nu? ii spun la modul cel mai serios si ma ridic de pe pat pentru ca era timpul sa pun ceva pe mine si iau prima bluza pe care o vad in sifonier.

-Realizezi ca nu discut cu tine asta, nu? vocea dura pe care o abordase incerca sa ma faca sa procedez intocmai dupa dorinta lui, dar normal ca asta nu o sa fie asa.

Imi ia bluza fortat din mana si o asaza inapoi in sifonier, lucru care pe mine ma enerveaza si ii arunc o privire urata.

-Nu mai incerca pentru ca nu o sa raman aici. Nu-mi controla viata si deciziile pe care le iau pentru ca jur ca nu suport asta.

Nu era prima data cand ii vorbeam asa, dar era prima data cand ii vorbeam asa dupa ce totul se reglase intre noi si observ ca nu ii pica deloc bine reactia mea, dar asta e. Pana la urma nici nu vreau sa-l mint.

-Chiar vrei sa ne certam? Nu vezi ca asta vrea nenorocitul ala? De ce ii dai puncte in plus sa avanseze cu planul lui? De ce nu faci pur si simplu cum e mai bine? vocea lui incearca sa devina mai intelegatoare cu toate ca se vede ca se straduieste.

-Nu-i dau puncte in plus si nici nu vreau sa ne certam. Vreau sa intelegi ca nu o sa pot sa stau fara sa fac nimic. Daca vrea sa ma omoare poate simplu sa o faca si daca stau aici, asa ca asta nu e o solutie.

-Trebuie sa inveti sa mai faci si cum spune altcineva, mai ales cand este pentru binele tau.

-Iar tu trebuie sa inveti sa mai faci si cum iti spune o femeie, chiar daca pe tine nu te-a dictat niciodata una, iar eu nu o sa fiu o marioneta.

-Chiar avem discutia asta? Leo, te iubesc si mereu o sa am grija de tine, dar daca tu vrei asa, atunci nu o sa-ti mai stau in cale pentru ca observ ca tot ca tine o sa faci. Asa ca iti spun sa ai grija de tine si te rog sa raspunzi la telefon. Trebuie macar sa stiu ca esti bine.