Tentatii (Atractie fizica-Volumul 2)

Capitolul 16

-Bună dimineața, zâmbet frumos!

-Cum mi-ai spus?

-Nu am voie să îmi răsfăț iubita cu vorbe frumoase?

-O, ba da! Ai voie să mă răsfeți şi încă cum!

Am visat frumos toată noaptea, lucru care nu mi se mai întâmplase de ceva timp. Bine, o mică parte din noapte, pentru că cealaltă parte a fost în mâinile şi în fantezia lui JP. Încă nu-mi vine să cred că am ajuns aici si ca s-a gândit la prima oara cand a avut loc conexiunea dintre noi de la care simt din ce in ce mai mult electricitatea. A închiriat cabana numai pentru noi şi a facut în aşa fel încât să fim singuri aici. Cum să nu-l iubeşti?!

-Mi-e teamă că după ce păşim pe uşa aia, o să se distrugă tot, o să dispară toata magia şi o să ne întoarcem fiecare acolo unde îi e locul.

Se apropie de mine şi imi prinde fața în mâinile lui ca şi cum ar controla totul. Mă controlează pe mine toată si asta e de ajuns.

-Magia noastră nu o să dispară niciodată. Nici dacă păşim pe uşa aia sau pe oricare alta, nici daca ne reluăm fiecare locul. Dacă eşti dispusă să lupți pentru asta, pentru ce se intâmplă acum între noi, atunci nu mai e nimic de spus.

-Sunt dispusa sa o fac si o sa o fac. O să risc pentru iubirea dintre noi.

L-am liniştit si m-am linistit si eu. Nu mi-a trebuit timp să mă gândesc. Ştiu ce vreau şi el este tot ce vreau.

-Îmi place aşa mult să mă trezesc alături de tine. Nu o să mă satur niciodată de chipul tău aşa de senin, de fragil şi privirea ta inocentă pe care o ai când deschizi ochii. Eşti un inger care vrea sa arata ca pe dinafară e tare ca o piatră, ca ceva indistructibil.

Acum chiar m-a lăsat fară cuvinte. Nu ştiu cum să reacționez sau cum ar trebui sa reactionez la declarația lui. Tac şi îl privesc, dar îl privesc ca si cum as vedea sufletul lui, ce nu am mai vazut până acum. Doamne, si eu ador să mă trezesc alături de el şi nici eu nu m-aş sătura de săruturile lui tandre şi haotice noaptea sau modul in care îmi mângâie pielea de parcă aş fi un trandafir, un lucru fragil.

-Eu mă duc să pregătesc micul-dejun. Te aştept jos când eşti gata.

Asta m-a dat pe spate si la propriu si la figurat. Nu e iubitul perfect?

-Nu-mi spune acum că ştii şi să găteşti, in afară de iscusința ta în a mă cuceri!

Adoptă o expresie mândră imediat ce îmi aude cuvintele.

-La tine mi-au trebuit muuuulte ingrediente, dar în final eu zic că le-am nimerit, râde.

Îl înghiontesc în joacă lovindu-mă cu umarul meu de al lui şi cred că i-a cam plăcut reacția mea jucăuşă. Mă prinde din nou de cap, uşor si mi-l aduce aproape de abdomenul lui şi mă gâdilă pe unde apucă. Chicote, râsete, stare de bine...câtă nevoie am avut de toate astea. Se pare că soarta nu e atât de dură.

-Ziceai ceva de un mic-dejun? întrerup joaca noastră din cauza stomacului meu care face figuri.

Ieri nu am apucat să mănânc nimic şi l-am mințit si pe JP ca am mâncat pentru ca aseară am vrut să mă hrănesc doar cu el, dar în dimineața asta se pare că nu mai merge la fel.

-Încearcă sa nu faci prea multe prostii şi să nu-ți treacă prin cap să fugi. Nu scapi de mine.

Iese din cameră după ce aproape ca m-a amenințat. Uite ce am ajuns! Eu, polițistă, agent Leonor Diaz, amenințată de JP, un traficant aflat in custodia poliției. Evident că glumesc acum, dar e destul de ironică toată chestia asta. Chiar crede că dupa tot ce s-a intamplat intre noi o sa mai incerc sa fug de el? Şi dacă aş putea sau aş fi obligată nu aş mai fugi de el şi de sentimentele mele. M-am săturat sa le ascund si să mă tot mint singură. Asta nu e viață si evident nu e viața pe care eu mi-am dorit-o.