C A P I T O L U L 2- Arcul Zeref

533 54 10

de ChristinaSenpai

de ChristinaSenpai

*Acasă la mine*

Imediat ce am intrat pe uşă, m.am trântit în pat, fiind prea obosită să mă schimb de hainele ude.

'Ai întârziat' se aude o voce masculină din colțul camerei.

'Eşti teribil!'

'Ba nu sunt. Sunt doar mai rapid decât tine' spuse el cu un rânjet

'Nu la asta mă refer! Ți.am zis să foloseşti uşa, nu geamul. Care parte din "uşă" nu o înțelegi?! Uite-o : e lângă tine.'

'Şi ce? Nu imi place uşa aia' a pufnit el, şi s.a arumcat lângă mine.

'Dă-te jos, Natsu!' I.am țipat în ureche.

'Şi dacă nu vreau? Ce o să faci?'

Înainte să mai scoată o perlă pe buze, am scos cheia lui Loke din buzunar şi l-am invocat pe leu. După un şut în fund şi câteva înjurături, Natsu ajunse în mijlocul camerei, iar Loke dispăruse.

'Bine, ai câştigat' a zis el nemulțumit. Ai chef de o plimbare?

'Bănuiesc..' am zis eu

   Pe fața lui Natsu apăru un zămbet de mulțumire.
Imediat ce mi.am schimbat hainele, am mers după Natsu (nu ştiu unde mergeam).
   Peste câteva minute mergeam pe o alee pietruită a parcului, în ploaia rece a toamnei, fără să scoatem vre-un sunet.
   Peste ceva timp, ploaia se opri, dar soarele nu apăru. Noi stăteam pe o bancă, el jucându-se cu focul (la propriu), iar eu îmi lustruiam cheile celestiale.
   Am simțit ceva uşor pe umărul meu. Era capul lui Natsu care adormise. Apoi îşi înfăşură mâinile în jurul meu.
   Era cât pe aci să ațipesc, dar nişte siluete negre apărură în câmpul meu vizual. Erau îmbrăcați în negru, cu un simbol roşu pe spate, care se grupaseră într-o parte a parcului. Natsu se trezi brusc şi îşi puse mâna pe umerii mei, într.un mod protectiv, şi şopti ,,Akoni". Ştiam cine sunt, pentru că verişoara mea, Eko, îmi povestise despre acest grup.