Just us [Nalu/Gale/Jerza/Gruvia/Miraxus/etc fanfict. ]

C A P I T O L U L 20- Arcul Ankhseram

D E    D I M I N E A Ț Ă
L A    G H I L D Ă
D. P.    N A R A T O R U L U I

'Ugh... ce am putea să facem pe ploaia asta?' se plânse Gray
'Chiar aşa, nici măcar nu putem să mergem într-o misiune' răspunse Levy
'Ce norocoşi sunt cei care au plecat deja..' continuă Juvia
'Aşa e... Sper să se întâmple ceva interesant.. totul e prea plictisitor' spuse Gajeel.

D. P.   L U I   E R Z A

Eu şi Jellal am încercat să ne purtăm la fel.. aseară, după acel mic incident fericit, am adormit pe covor.
Să ne concentrăm la momentul actual. După o călătorie de 8 ore, am decis să ne cazăm la un hotel din Yoakeshi. Un apartament format din sufragerie, bucătărie, baie (comună, din păcate), 2 dormitoare şi un balcon. Eu şi Lucy am luat un dormitor; celălalt a fost luat de Natsu, Jellal şi Happy.
Dimineața următoare urma să începem misiunea, dar în seara asta ne relaxam.
M-am îndreptat spre bucătărie cu scopul de a deschide geamul. Imediat ce am privit afară, am observat ceva ciudat. O chestie neagră care se plimba fix în fața geamului ăsta. Cred că era un spirit. Partea mai ciudată este că s-a uitat la mine, ceea ce îmi dă fiori. De unde ştiu creatura asta?..
Dacă îmi aduc bine aminte, Lucy a menționat ceva despre o nălucă neagră dezlipindu-se de Zeref.. dar totuşi, o nălucă care să îl fi posedat pe Zeref? E imposibil...
Poate e doar imaginația mea..
Am păşit spre balcon. Ceilalți se uitau la televizor iar Happy mânca peşte. M-am aşezat pe balustradă, sprijinindu-mi spatele de peretele unuia dintre dormitoare. Balustrada era din piatră, destul de groasă încât să nu cad de pe ea. Lumina lunii se aşternea peste oraş. Era o privelişte frumoasă.
Din nu ştiu ce motiv, mi-am adus aminte de arestarea lui Jellal şi de faptul că şi-a adus aminte cum mă cheamă, chiar dacă îşi pierduse memoria.. Apoi mi-am adus aminte de copilăria noastră. Am simțit un lichid curgându-mi pe obraz. Lacrimi. În speranța să nu mă vadă nimeni, mi-am îngropat capul în mâini.
'Erza' spuse o voce cunoscută. 'De ce plângi?' Nu pot să cred ca fix el m-a văzut. Jellal.
'Nu plâng' am spus, în timp ce îmi ştergeam lacrimile, încă având capul în palme.
'Mă aşteptam la răspunsul ăsta' râse  el. Mai multe lacrimi începură să îmi invadeze chipul. Fix atunci, el mă îmbrățişează. Ce l-a apucat?
Greşesc, nu mă îmbrățişează, ci mă ridică, punându-şi un braț sub genunchii mei şi un alt braț pe spate.
'Lasă-ma jos în clipa asta!' am țipat mai mult din cauza faptului că eram într-o rochie. Este rochia pe care o port când am nevoie să ma simt de parcă plutesc.
'Nu până nu îmi spui ce ai pățit'
'Hm? Erza a pățit ceva?' A apărut Natsu de undeva.
Deja urăsc conversația asta. Nu pot să le spun nimic de năluca aia. Nu vreau să îi sperii. Trebuie să inventez ceva... Ştiu
'Bine. Ați câştigat. Mi-era dor de cineva drag'
'Hmm, o dragoste din copilărie cumva?' zice Natsu, unduindu-şi sprâncenele şi uitându-se către Jellal.
'N-nu! Mi-era dor de Millianna..'
'Erza nu cedează aşa uşor. Nu e ăsta motivul.' Se bagă iar Natsu.
Rahat
Ce ar trebui să îi spun? Defapt nu trebuie să îi spun nimic. Nu e treaba lui să ştie de ce sunt tristă.
'Şi, în plus, nu cred că Titaniei îi e dor de cineva vreodată' continuă el.
Asta a durut. Ce crede el, că sunt un fel de monstru fără inimă? Şi eu am sentimentele mele. Îl iubesc pe Jellal! Asta dovedeşte că am inimă, nu? Uf, ce prostii spun.. dar totuşi e adevărat.
'Natsu' am spus rece şi m-am uitat în ochii lui. 'Să şii că nu am inima de piatră. Am sentimente. Pot să iubesc şi să simt dorul' am continuat în timp ce simțeam că mi se umezesc ochii. "CREZI CĂ SUNT UN MONSTRU? AM O INIMĂ, IDIOTULE!' am țipat şi am sărit din brațele lui Jellal care se uita speriat la mine, mi-am proptit piciorul pe blatul unui geam şi am sărit pe acoperiş. De acolo am alergat spre un alt acoperiş, destul de departe de Natsu şi Jellal.

PAM PAM PAAAMMM
În sfârşit intrăm într-un arc nou. Ce, numai Hiro are voie să creeze arcuri? Şi eu am voie. Iar acesta va fi... Arcul Ankhseram (dacă numelr vă este cunoscut, să ştiți că este numele blestemului lui Zeref pe care l-a primit când era mic şi se juca de-a reînviatul oamenilor sau ce făcea el pe acolo).