Tot în zona Centrului Vechi circulă legenda plăcintei făcute din carne om. Aceasta a apărut în perioada interbelică şi a fost reluată până în anii '80, atunci când morga Institutului de Medicină Legală din Centrul Bucureştiului a fost demolată pentru a face loc actualului complex Unirea. Se spune că prin anii '20, în zona Hanului lui Manuc, ar fi existat o celebră plăcintărie, iar recomandarea casei era chiar „plăcinta cu carne", făcută după o reţetă secretă, care ar fi avut la bază carnea de om. Diferite variante ale mitului susţin că, în apropierea plăcintăriei, undeva în Hanul lui Manuc era amplasată o toaletă publică, iar cei care îndrăzneau să intre acolo cădeau printr-o trapă montată în podeaua toaletei fix într-un beci. Odată ajunşi în pivniţă, clienţii erau la rândul lor transformaţi în materie primă pentru plăcintă. Mitul a supravieţuit până în jurul anului 1980, atunci când se spunea că la Restaurantul Budapesta se servea carne şi ficat de om. Şi pentru ca mitul să fie cât mai relevant, oamenii susţineau că materia primă era furnizată chiar de la morga Institutului Naţional de Medicină Legală. Sociologii susţin că miturile provin din lipsa de informare a publicului, mai ales în timpul perioadei comuniste, atunci când accesul la radio şi televizor era limitat. „Cele mai multe mituri sau poveşti urbane provin din perioada comunistă, pentru că oamenii duceau o viaţă destul de liniştită, iar informaţiile cu privire la unele incidente care se produceau în societate se transmiteau de la om la om. Poveştile de groază sunt permanente şi provin în funcţie de evenimentele care se produc în rândul societăţii, aşa cum avem, recent, cazul omului care înţepa femei în tramvaiul 41. Să nu credeţi că acest mit nu a existat şi în timpul lui Ceauşescu circulau zvonuri cu privire la acest tip de comportament, care din când în când este reînviat"
