Acum câteva săptămâni, câţiva prieteni de-ai mei au murit subit. Alţii s-au ales cu o stare de nebunie foarte gravă. Doctorii i-au diagnosticat cu boli mentale, însă eu ştiu adevărul. Aceştia erau posedaţi de ceva.
Când eram la şcoală, obişnuiam să mă plimb prin oraş cu un grup de prieteni din clasa mea. Eram cinci în total - (Daniel, Mihai, Eric, Remus, şi eu). Nu prea ne petreceam timpul învăţând pentru şcoală iar în mare parte atitudinea noastră ne aducea multe probleme. Profesorii cu greu ne semnalau absenţa şi părinţii noştri nu au suspectat niciodată nimic.
Într-o zi, Daniel şi Mihai ne-au povestit despre o legendă urbană care se referea la o casă din apropierea şcolii noastre. Tatăl familiei înnebunise şi s-a spânzurat. Când soţia şi copiii lui i-au descoperit corpul, au rămas traumatizaţi şi nu au mai putut locui în acea casă. Au abandonat casa şi de atunci a rămas neocupată.
Am devenit aşa de curioşi încât imediat ne-am decis să o explorăm. În ziua următoare, am chiulit de la şcoală şi ne-am îndreptat spre casa părăsită. Când am ajuns, am fost surprinşi să descoperim că acea casă arăta foarte normal. Nu ne-am fi gândit vreodată că cineva s-a sinucis acolo.
Daniel şi Mihai au intrat primii şi restul i-am urmat îndeaproape. Ne-am dus prima dată în bucătărie şi am scotocit prin sertare şi dulapuri să vedem ce găsim. Nu era nimic neobişnuit. Am mers sus, am explorat dormitoarele, însă o mare parte din mobilă dispăruse.
Chiar atunci, Eric a observat ceva pe hol. Erau două ferestre mici la capătul lui. Acestea erau sus, aproape atingând tavanul. Mi se părea ciudat deoarece era o altă cameră în spatele ferestrelor, însă nu exista nicio uşă.
Am găsit un plan că să ajungem până la ferestre iar apoi cu toţii am reuşit să ne strecurăm pe geam. Era un miros stătut în aer. Duhnea a gunoi şi a putred. Tapetul mucegăit de pe pereţi era dezlipit. Locul nu avea decât un birou în colţ pe care stătea o cutie neagră. Pe perete în spate, atârnă o cruce de lemn neagră.
Lucrul ciudat era că biroul, cutia şi crucea aveau complet culoarea neagră.
"Am o presimțire rea în legătură cu asta," spuse Daniel, în timp ce se plimba pe lângă biroul straniu.
Mihai se uită nedumerit la tapet. "Locul ăsta îmi dă fiori," spuse el cu un surâs.
Daniel a luat cutia în mână şi a scuturat-o, apoi a deschis capacul şi a aruncat o privire înăuntru. "Aş vrea să ştiu ce e chestia asta!" exclamă el.
Fix atunci, mi s-a întâmplat să privesc cu atenţie podeaua. Era ceva inscripţionat pe scândurile de lemn. Un simbol acoperea întreaga podea. O stea cu cinci colţuri şi un cerc în jurul ei. Am recunoscut acel simbol.
Era o pentagramă.
Mihai a început să tragă dintr-o bucată de tapet lipită de perete. În timp ce se chinuia, a căzut jos, arătându-ne ce era în spatele lui. Sub tapet, zidul era acoperit cu cruci negre întoarse.
Daniel se juca cu un obiect strălucitor. Era un mic, potir auriu.
"Este ceva în el, " murmură Daniel. "Un fel de lichid roşu...Cred că este sânge.."
În acel moment, crucea neagră din spatele biroului a izbucnit în flăcări. Toţi am rămas îngheţaţi. Am intrat într-un şoc.
Daniel avea faţa albă că varul. Tremurând, încă ţinea potirul în mână. Ochii lui au început să se mişte necontrolat şi limba îi ieşise afară de parcă se sufoca. Mihai a început să ţipe în teroare. S-a îndreptat spre fereastră în grabă. Eu eram fix în spatele lui, fără ezitare am ajuns la fereastră şi am sărit. Am căzut pe hol de cealaltă parte, aproape în capul săracului Mihai.
